Pe 9 septembrie anul acesta, în birourile "PicassoAdministration", din arondismentul II parizian, a apărut, în urmaunui rendez-vous stabilit în prealabil, domnul Pierre le Guennec,purtând o valiză obişnuită, de călătorie. Înăuntrul ei, tot ceputea fi mai neobişnuit: o comoară a artei moderne, mai precis 271de opere aparţinând lui Picasso. Lavis-uri, litografii, desene înpeniţă, creion sau cărbune, colaje de valoare inestimabilă (pentrucare nenumăraţi colecţionari sau muzee s-ar sfâşia), schiţe cudetalii minuţioase sau crochiuri dintr-o linie, despre existenţacărora nimeni, până în momentul acela, nu ştiuse nimic.
Pierre Le Guennec, fericitul (până la proba contrarie) posesoral acestei comori a lui Ali Baba, a fost angajatul lui Picasso.Asta se-ntâmpla în anii 70, când Le Guennec a părăsit Parisul şişi-a propus serviciile de "artizan electrician", în sudul Franţei,în regiunea Cannes. La câteva zile după anunţ, este invitat înlocalitatea Mougins, la domeniul Notre-Dame-de-Vie, ultima locuinţăa lui Picasso şi a Jacquelinei, soţia sa, ca să se ocupe cudepanarea unui scurt-circuit. Pentru că se achită în timp record desarcina pentru care fusese solicitat, Le Guennec este angajat să seocupe de mentenanţa vilei de 35 de încăperi a cuplului Picasso. Deatunci şi până la moartea maestrului, electricianul (care locuia laMouans-Sartoux) a venit de trei ori pe săptămână la Mougins, ca săschimbe becuri, să repare prize sau aparate electronicestricate.
Acum, la aproape de 40 de ani de la moartea lui Picasso(1973), elctricianul mărturiseşte că a ţinut în garajul personal,departe de ochii lumii, diverse opere primite cadou (ziceelectricianul) în perioada 70-73. "Nu eram absolut deloc la curentcu valoarea acestor lucrări şi am vrut ca, înainte să mor, să lescot din uitare, pentru ca descendenţii mei să nu aibă probleme. Amvrut să lămuresc chestiunea înainte de dispariţia mea."
Actul de aşa-zisă bunăvoinţă s-a transformat, de curând,într-o mare problemă judiciară. Cei şase moştenitori ai lui Picasso(Maya, fiica lui Marie-Thérèse Walter, cei doi copii ai luiFrancoise Gilot, Claude şi Paloma, cei doi nepoţi, Bernard şiMarina, progeniturile lui Paul, fiul pe care Picasso l-a avut cuprima sa soţie, Olga Koklova; în fine, Catherine, fiica celei de-adoua soţii a lui Picasso, Jacqueline Roque) au cerut punerea subsechestru a operelor (ceea ce s-a întâmplat la începutul acesteiluni) şi începerea urmăririi penale a soţilor le Guennec, subacuzaţia că ar fi furat operele despre care ei afirmă că ar fi fostcadorisite.
Întrebările care au condus la această acuzaţie sunt, oricât desimpatic şi de credibil ne-ar părea electricianul, legitime. Presafranceză a scos cazul pe prima pagină, iscând o furtună deamploare: De ce foile şi carnetele primite între 70 şi 73 datează,în cea mai mare parte, din anii 20? De ce le Guennec nu le-a arătatniciodată până acum? De ce nu a cerut certificate de autenticitatepână în prezent? Cum de este atât de bună starea lor de conservare?Anumite litografii sunt în zece exemplare. De ce ar face cinevacadou atâtea exemplare dintr-o singură lucrare?
Până la limpezirea situaţiei (care, potrivit moştenitorilorlui Picasso, nu are o clipă în vedere posibilitatea unui aranjamentamiabil), operele zac într-un seif al poliţiei judiciare dinNanterre.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
