Celebrul autor al detectivului Philip Marlowe a lăsat în urma lui o listă cu posibile titluri de cărţi. N-a mai apucat să le scrie. Printre ele se numără şi „Blonda cu ochi negri”. Sigur l-ar fi avut în centru pe detectivul particular atât de iubit. S-a apucat să scrie cartea Benjamin Black şi i-a reuşit atât de bine, încât toată lumea, chiar şi cei mai pretenţioşi cititori, au fost uimiţi. Se aude nu numai vocea lui Philip Marlowe, dar probabil nimeni dintre eventualii cârcotaşi nu s-ar gândi că flegmaticul detectiv ar fi acţionat altminteri. Benjamin Black este pseudonimul literar al scriitorului irlandez John Bainville, multipremiat. A cunoscut succesul sub ambele nume. Acesta este al 23-lea roman al său.
În biroul pustiu şi sărăcăcios al detectivului Philip Marlowe intră o tânără frumoasă care îi cere să dea de urma fostului iubit, dispărut de două luni. E o femeie bogată, nu doar frumoasă. De ce doreşte să dea de el abia după două luni? Cum de un bărbat insignifiant şi de nedemn de ea, după propriile-i descrieri, a ajuns să-i fie iubit? Detectivul e intrigat din prima clipă, după care descoperă imediat că dispariţia bărbatului de a cărui urmă trebuie să dea este aducătoare de necazuri. Se petrec tot felul de întâmplări stranii, Marlowe însuşi trebuie să înfrunte rigori după rigori, e bătut, aproape ucis, până să ajungă aproape de adevăr.
Acţiunea se petrece în California începutului anilor ’50, curge whiskey din belşug, apar imigranţi irlandezi bogaţi, mexicani în căutare de lucru ori alţii implicaţi în traficul cu droguri, poliţişti dezabuzaţi, femei fatale, mai toate personaje care ar fi putut ieşi din pana lui Chandler. Povestea este narată la prima persoană, ca în Chandler. Marlowe e foarte aproape de original – fumător care vrea să renunţe fără să reuşească, jucător de şah, introspectiv. Stilul e asemănător. Ca şi la Chandler, povestea în sine e mai puţin importantă decât scenele individuale, descrise pe pagini întregi, în care afli cum gândeşte eroul. Chiar şi cititorul reticent va închide cartea, la sfârşitul lecturii, satisfăcut – a auzit vocea lui Chandler, l-a revăzut pe Marlowe.
Ca să-i reuşească scrierea şi să intre în pielea personajului, Benjamin Black a recitit de câteva ori tot ce a scris Chandler, pe care îl admira din tinereţe. A ajuns, cum mărturisea într-un interviu, la esenţa lui Marlowe: „Singurătatea. E un om foarte singur. N-are familie, n-are prieteni. Trăieşte într-o casă închiriată, nu are bunuri proprii. Doar o tablă de şah. Şi un ibric pentru cafea. Mereu se luptă cu propria tristeţe, cu propria singurătate. Chandler l-a făcut uneori brutal sau brutal de felul lui. Îmi închipui că unii critici vor spune că Marlowe pe care l-am creat eu e prea soft. Dar Marlowe este soft. E tare, dar nu dur, asta este diferenţa esenţială. E curajos, crede în nobleţe. E un erou al vremurilor noastre.”
Există însă o deosebire esenţială între cei doi Marlowe: cel al lui Benjamin Black e mai matur, a trecut printr-un război mondial, a luptat pe frontul din Franţa, când a salvat doi camarazi, implicaţi şi ei, acum, în acţiunea romanului, prin urmare e un bărbat mult mai hârşit, cu o mai mare experienţă de viaţă. Dar şi mult mai singur. Cuceritor.
*) Benjamin Black – Blonda cu ochi negri. Un roman Philip Marlowe. Editura Nemira, colecţia Suspans. Traducere din limba engleză de Oana Chiţu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
