Spionând prin bibliotecă
La scurtă vreme după ce am cunoscut o nouă prietenă, Lisa, aceasta a aflat cu ce mă ocup şi m-a invitat la ea acasă, la o cafea cu biscuiţi şi pentru o cotrobăială. În vreme ce râşnea cafeaua, mi-am cerut scuze şi am făcut o călătorie în baie; pe drum mi-am aruncat o privire prin dormitor. Am observat un mic raft de cărţi ordonat lângă pat ce conţinea volume uşor uzate de autori precum J. D. Salinger, Jon Kabat-Zinn, Chuck Klosterman, Simon Wiesenthal şi alţii asemenea - care toate la un loc indicau o persoană reflexivă cu vederi largi. Una dintre cărţi însă, Sărbătoarea continuă, clasica evocare a vieţii a lui Ernest Hemingway în Parisul anilor 1920, ocupa un loc special; era aşezată pe o micuţă platformă, deasupra raftului. Fusese dinadins aşezată în acel loc.
Nu ştiam ce însemna pentru Lisa subţirelul volum al lui Hemingway însă mi-am dat seama din modul în care era amplasat că era important pentru ea. Aşa că m-am hotărât să urmăresc acest indiciu şi să o întreb direct despre această carte. A reieşit că această carte îi fusese recomandată de un fost iubit. O citise şi îi plăcuse, după cum mi-a spus, şi i se păruse extrem de mişcător faptul că Hemingway scrisese Sărbătoarea continuă pe când era încă un scriitor sărac şi necunoscut care trăia în Franţa. A mai adăugat că a fost captivată de ideea că scriitori şi artişti străluciţi dar încă necunoscuţi din cercul lui Hemingway, incluzându-i pe F. Scott Fitzgerald, Gertrude Stein şi Ezra Pound, aveau să devină în curând celebri în toată lumea la fel ca Hemingway.
În compania marilor spirite
Ce mi-a spus această explicaţie despre Lisa? Aflasem deja, din cărţile de pe raft şi din decorul muzical de pe pereţi (ce includea postere promoţionale ale unor concerte din Los Angeles cu Bob Dylan la El Rey Theatre şi cu Joni Mitchell şi Van Morrison la Pauley Pavilion) că punea preţ pe artă, literatură şi muzică mai mult decât, să zicem, pe munca oamenilor de ştiinţă, a exploratorilor, sportivilor sau numelor importante din industrie. Însă modul în care şi-a descris reacţia la Sărbătoarea continuă mi-a transmis chiar mai multe despre ea. Ideea era că se simţea motivată de conştientizarea faptului că deşi realizările strălucitoare nu sunt recunoscute la început, acestea pot fi aplaudate şi răsplătite mai târziu, uneori numai după moartea cuiva.
Mai târziu când Lisa şi cu mine am început să corespondăm prin e-mail această interpretare a beneficiat de un sprijin în plus. La sfârşitul unuia dintre e-mailurile sale am observat un citat atribuit lui Albert Einstein: "Marele spirite s-au confruntat mereu cu opoziţia violentă din partea mediocrilor. Cei din urmă nu pot înţelege de ce o persoană nu se supune prejudecăţilor moştenite şi îşi foloseşte inteligenţa onest şi curajos." Acest citat rezonează afectiv cu "altarul" închinat lui Hemingway. Iată cum bănuiala bazată pe Hemingway e confirmată de e-mailul cu Einstein. Dacă mai aveam vreun dubiu în legătură cu identitatea centrală a Lisei, acesta a dispărut când am văzut numele pe care şi-l alesese pe MySpace - nu era doar "Lisa", ci "Lisa este o persoană FOARTE importantă". Ce poate fi mai relevant?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
