Despre inscriptiile acelea executate cu spray negru pe zidurile Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti s-au spus pana acum destule, cu "fireasca indignare". Ziarele, televiziunile, politicienii si simplii cetateni s-au simtit obligati sa "ia atitudine" si, toti ca unul, sa se "delimiteze". Leacul nu e insa pe potriva bolii.
Caci boala e veche, s-a inradacinat si s-a inrait. Pentru ca un numar de oameni (chiar si oameni tineri - unii i-au numit cu necugetata usurinta "niste mucosi") sa ajunga sa scrie texte atat de obscene pe ziduri trebuie sa se fi intamplat, inainte de asta, altele. Mai ales ca nu e vorba despre zidurile unei formatiuni politice sau ale unei organizatii obstesti (evident, gestul ar fi ramas, in esenta, la fel de marsav, dar putea fi deghizat in protest ideologic, fie si primitiv), ci despre zidurile unui teatru.
Adica ale unui loc unde acei oameni numiti actori se duc in fiecare zi si in fiecare seara sa munceasca - "Arbeit macht frei" au scris niste ticalosi la Auschwitz si alti ticalosi la Bucuresti -, pentru ca semenii lor sa aiba unde merge dupa ce si-au incheiat ziua de munca. Sa aiba unde merge pentru a se simti, poate, mai putin singuri, mai putin tristi, mai putin umiliti de viata "adevarata". Vor fi pus oare vreodata piciorul in vreun teatru - orice teatru - creaturile care au desenat pe afise crucea incarligata? Probabil ca nu. Pot ghici cam ce altceva au facut, in schimb.
De pilda, s-au uitat la televizor, indiferent pe ce canal, si au vazut, seara de seara, reportaje in care, ori de cate ori e vorba despre o fapta rea comisa in Romania de un ne-roman, crainicul sau crainica are grija sa spuna nu "insul", "individul", "persoana", poftim, "raufacatorul", ci "ungurul", "americanul", "rusul" - dupa cum devine cazul - sau chiar, fara reticente, "tiganul". Este, pentru orice pusti care se uita la programele cu, nu-i asa?, audienta generala, o prima lectie de patriotism.
Urmeaza manualele, de unde invata, si astazi ca si ieri, cum s-au aflat mereu romanii la rascrucea drumurilor pe care au venit de aiurea toate relele si toti raii, care i-au asuprit pe "pamanteni" ori i-au dedat la urate naravuri precum hotia si milogeala, necunoscute pana atunci pe taramul geto-dacic, urmeaza discursurile oficiale ori ocazionale ale liderilor de felurite culori si ocupatii, de unde afla ca pentru a-ti iubi cu adevarat tara trebuie sa urasti temeinic orice strain, acesta nevenind aici cu alt gand decat inavutirea fara munca pe seama harnicului popor roman, urmeaza "scoala vietii", la o bere sau la o tuica, la bodega dintre blocuri, de unde pleaca (pe trei carari) suduindu-l pe patronul turc sau chinez care i-a luat banii - banii lui munciti din greu - si i-a dat in schimb "otrava asta"... si asa mai departe. Si tu nici macar sa nu-ti versi focul pe... "...mama lor astazi si maine de..."? Macar prin vreo anonima, acolo, printr-un par in cap pe intuneric, printr-un cutit in spate la inghesuiala... Da' macar asta micu' sa stie ca numai romanu'-i om de omenie, "ailalti" toti e exploatatori, vrea numai sa profite, nu sa munceasca ca mine...
"Arbeit macht frei"... Urata e cetatea ai carei locuitori manjesc zidurile teatrului. Urata si murdara.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
