În fiecare din nopţile solstiţiului de iarnă,
alunecă peste mine cântecul Păsării Emanuelle. Şi,
dimineaţa, braţele mele strălucesc orbitor, ca
două pârtii de schi. Dar niciodată n-am putu afla,
după dantela urmelor, direcţia spre care se îndreap-
tă, de fiecare dată, invizibila pasăre Emanuelle.
Şi în fiecare din nopţile solstiţiului de vară,
peste mine urcă ţipetele păsării Emanuelle; diminea-
ţa, pielea braţelor mele e sfâşiată ca de subţiri plu-
guri de cristal. Dar niciodată n-am putu afla din ce
parte anume s-a întors Pasărea Emanuelle, al cărei
zbor nu poate fi auzit, nici văzut.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
