Mărturisirea lui Cristian Crisbăşan - grafician, scriitor şi mai ales, în cazul acesta, artist fotograf -, cu care a deschis expoziţia de la Galeria Art Yourself, merită reprodusă în întregime:
„Parisul este ca un muzeu. La muzeu te duci, îl vizitezi, apoi te întorci acasă. Nu poţi trăi într-un muzeu.
Dar încă de la prima vizită îţi inoculează un virus complex de care nu te vindeci niciodată. Îţi intră în trup prin toate simţurile, ca un cocktail straniu. Acţionează lent, insidios, devine o maladie care nici nu te omoară, dar nici nu te mai lasă să trăieşti ca înainte. Singurul remediu, temporar, este revenirea, din timp în timp, pe malurile Senei, pentru o nouă doză.
Parisul îţi taie răsuflarea, dar pe termen lung asta te striveşte.
Parisul este un «état d’âme» - o stare de suflet. Un uriaş muzeu al melancoliei, al lui «mal de siècle» şi «bonheur d’être triste», al unui romantism gotic, fascinant în splendoarea lui decadentă şi rece.
Parisul este ca o amantă superbă, elegantă, bogată, boemă, fără vârstă, însă isterică, nebună, capricioasă, arogantă, agresivă şi perversă, care într-o oră te duce de mai multe ori din Rai în Iad şi înapoi. O frecventezi o dată pe lună, dar nu poţi avea o relaţie cu ea. Nici de prietenie, nici de căsnicie. Te duci la ea, te faci praf cu ea, şi apoi revii la realitate. Pentru a reveni iar când intri în sevraj.
Am trecut prin tot felul de locuri pe lumea asta, fiecare cu poveştile, aromele, culorile şi sunetele lor, dar nimic nu se compară cu o cafea de-un ceas, băută în tihnă pe un trotuar la o măsuţă rotundă de pe terasa unui bistro parizian. Este ceva unic în aer, în lumina de amurg, în tăcerea monumentală a vechilor ziduri, în dimineţile însingurate, în nopţile pline de acalmie şi tenebre.
Nelinişte. O nelinişte grea şi diafană, imemorială, ca o vibraţie misterioasă de dincolo de lume pe care o simţi în tot trupul.
Spaţii vaste, în care o scenografie de palate şi monumente somptuoase într-un labirint de bulevarde şi străzi umbrite cu şiruri copaci bătrâni crează un decor eclectic şi halucinant pentru o umanitate aflată parcă într-o continuă mişcare de carnaval tragi-comic.
De câte ori ajung la Paris, umblu hipnotizat pe străzi, ore şi kilometri întregi, cu apartul foto în mână, ca un explorator care încearcă să descifreze, prin imagini, rostul acestei lumi suferinde, concomitent, de un narcisism şi un exhibiţionism ce te transformă într-un voyeur patologic.
O fotografie este o versiune vizuală a unei amintiri. Ea este o medie între ceea ce crezi că ai văzut şi ceea ce îţi aduci aminte că ai văzut în momentul când ai declanşat. Şi precum memoria, este supusă unei continue evoluţii şi transformări, în timp.
În expoziţia de faţă am adunat o serie de imagini ale câtorva amintiri de neuitat trăite în şase vizite consecutive la Paris, între 2007 şi 2011.
Este un Paris ne-turistic, subiectiv, personal, un oraş pe care am încercat să-l simt şi să-l înţeleg în treceri intense, fără să fiu un locuitor permanent al lui. Şi în care revin de fiecare dată cu aceeaşi nelinişte plină de melancolie.”
„Paris – etat d’ame” este o expoziţie de fotografii deschisă între 6 şi 15 mai la Galeria Art Yourself. Sunt 48 de printuri pe pereţi si încă 215 printuri intr-un slide show care rulează pe o plasmă - toate din Paris, făcute în şase vizite ale autorului, între 2007 şi 2011
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
