Teatrul "Ion Creanga" este teatrul copilariei, locul in care prind viata sub ochii nostri cele mai frumoase povesti. De aceasta parere este Cornel Todea, directorul binecunoscutei scene bucurestene. Desi voga calculatorului si a televizorului au cam impins teatrul intr-un con de umbra, regizorul e optimist. O discutie cu Cornel Todea despre copilarie, miracole, vise, visuri si regrete.
- Vin copiii la teatru?
- Vin. Seductia ecranului mic al calculatorului, pe care pot sa-si creeze propriile imagini, pianotand pe tastatura lui, seductia micului ecran, pe care pot naviga printre desene animate, nu pot inlocui miracolul pe care il propune teatrul. Intalnirea nemediata de vreun ecran cu eroii ale caror aventuri se desfasoara in fata lor, care le impartasesc direct nelinistile, care ii iau aliati in momentele de cumpana, care se bizuie pe sprijinul lor pentru a comite fapte de curaj nu are loc decat la teatru. Transferul de emotii dintre eroii de pe scena si fascinantul public de copii din sala teatrului nostru este in sine un spectacol unic. O proba a fortei catarctice a actului teatral. Transfigurarea de pe fetele copiilor, angajarea pana la proteste directe si violente in lupta impotriva "railor" din scena, alianta fara rezerve cu "bunii" spectacolului sunt proba pe care o dau cei mai mici dintre spectatori asupra naturii lor generoase, morale, pe care teatrul o exalta. Vin la teatru insotiti de doamna invatatoare in diminetile lucratoare ale saptamanii, vin cu parintii in diminetile de sambata si duminica. Aceste intalniri se petrec intr-o cu totul alta atmosfera. Sunt spectacolele cu cel mai mare impact, iar splendida proba zilnica a dragostei copiilor pentru eroii pe care ii agreeaza o puteti avea la fiecare final de spectacol.
- Cum se raporteaza copiii la actori, interpretii minunatelor personaje din basme?
- Micii spectatori invadeaza scena care cu buchete de flori, care cu un singur fir de floare si le ofera emotionati eroilor. Spun in mod expres eroilor si nu interpretilor pentru ca spectatorii nostri nu cunosc si nu recunosc, dupa nume, actorii teatrului. Pentru ei exista Alba ca Zapada, Pinocchio, David Copperfield sau Zana cea Buna (cum alfel ar pute fi o zana?!). Lor le vor da florile. Niciodata Zmeului, niciodata Vrajitoarei! Cat despre numele actorilor care ipostaziaza eroii lor favoriti, habar nu au ca se numesc Alexandrina Halic, Florina Luican, Anca Zamfirescu, Mirela Busuioc sau Boris Petrof, Cristian Irimia, Lucian Ifrim sau Dumitru Anghel... Pentru ei, actorii nici nu exista.
- Din pacate, o buna parte dintre parinti au pierdut gustul pentru teatru, multumindu-se cu micul ecran al televizorului. Cum vor intelege ei cat de important este teatrul pentru cei mici?
- Pledoaria mea repetata, cu obstinatie, pentru ca grupul de parinti care inteleg sa nu lase numai in grija scolii vizitele la teatru sa se largeasca nu izvoraste din interese comerciale. Nu faptul de a vinde mai multe bilete adultilor (fie vorba intre noi, mai ieftine decat la cel mai ieftin cinema) ma determina sa pledez ca parintii sa vina cu copiii la teatru, ci convingerea ca bucuria cea mai mare a parintilor va fi sau ar trebui sa fie, dincolo de spectacolul de teatru in sine, revelarea unor fatete necunoscute ale personalitatii propriului copil. Dupa spectacol, daca nu chiar in timpul lui, setul de intrebari pe care extrem de tanara fiinta le rosteste naste intre parinte si copilul sau o relatie mult amplificata, eliberata de rutina zilnica. Mai pe scurt, as spune: parinti, daca doriti sa va cunoasteti cu adevarat copiii, veniti impreuna la teatru!
- In fata avalansei de eroi gen Robocop, Omul-paianjen, Superman s.a.m.d., marile povesti pentru copii ale literaturii universale par sa nu se mai bucure de interes din partea lor. Ce se intampla in teatrul pe care il conduceti?
- Repertoriul Teatrului "Ion Creanga" porneste de la marile mituri ale copilariei,
mituri care nu imbatranesc: "Alba ca Zapada si cei sapte pitici", "Motanul Incaltat", "Scufita Rosie", "Pasarea Albastra", "Print si Cersetor", "Inima Rece" s.a.m.d., saptesprezece titluri in repertoriu permanent si trei in pregatire. In repetitii avem o noua varianta a nemuritoarei povestiri "Pinocchio". Negresit o sa reapara si "Cenusareasa". Nu lipsesc "Danila Prepeleac", "Sanziana si Pepelea", dar nici Domnul Goe, nici profesorul Marius Chicos Rostogan, nici alte personaje cunoscute din opera lui Caragiale, reunite intr-un scenariu al lui Ion Garmacea numit "Voi scandal cu orice pret"...
- O intrebare fireasca: va rezista teatrul in general si teatrul pentru copii in special in aceasta era a inteligentei artificiale, a calculatorului si televizorului, a realitatii virtuale?
- Viziunile apocaliptice privind decesul teatrului in epoca informaticii sunt la fel de nerealiste ca si precedentele previziuni, la fel de catastrofice, facute la aparitia cinematografului, la aparitia televiziunii... Din timp in timp, i se prevede teatrului o iminenta disparitie, fapt care dovedeste o eterna capacitate de reintinerire. De cateva mii de ani!
- Ce visati pentru copiii care calca astazi pragul Teatrului "Ion Creanga"?
- O sala de spectacol a Teatrului Pentru Copii cu dotarile cele mai moderne, oferind miracolului scenei cele mai faste conditii sa apara. O sala care sa nu separe, cum o face sala actuala, copiii de la balcon de copiii din stal. O sala cu un farmec insolit, datorat surprizelor pe care le pot oferi instalatiile video, de sunet si de lumina cu care va fi fiind inzestrata! Sala noastra, e drept, incarcata de amintiri, sala cunoscuta ca fosta "Studio" a Teatrului National, unde nume de rasunet ale scenei romanesti au marcat prin creatiile lor istoria teatrului, inregistreaza un firesc proces de imbatranire. A obosit fizic.
- Sunteti intr-o permanenta miscare, un du-te-vino intre Teatru si, de ceva timp, Ministerul Culturii. Ne puteti dezvalui despre ce este vorba? Fiindca pareti foarte optimist.
- Am primit cu motivata bucurie propunerea doamnei Beatrice Comanescu, directoarea Canalului TVR "Cultural", de a realiza impreuna cu Ruxandra Suchel, redactor TV, o emisiune "Scena". Reaparitia in grila TV a emisiunii este un triplu argumentul al bucuriei mele: ca telespectator, ca regizor si, nu in ultimul rand, ca vicepresedinte al Uniunii Oamenilor de Teatru din Romania, in numele carora tin sa ii salut reluarea, dupa regretabili ani de pauza. Emisiunea poate deveni o importanta banca in care se pastreaza, pentru istorie, fragmente din viata efemera a spectacolelor de teatru, o sansa de reintalnire cu momente faste din creatia actorilor, regizorilor, scenografilor...
- Va incearca uneori regretele?
- Am nostalgia intalnirilor saptamanale cu o lume de carturari pe care emisiunea "As-Show" mi-o prilejuia.
- Despre proiecte ce ne spuneti?
- Proiectele mele se cuprind intr-un singur cuvant: Teatru. Teatru pe scena si, de ce nu, teatru la TV, de care ma leaga nenumarate bucurii.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
