Caută doar în titlu
Ziarul de Duminică

Paradisul, muzica şi lupii/ de Elisabeta Lăsconi

Mulţi ani am crezut că în secolul al XX-lea şi în secolul al XXI-lea proza fantastică va dispărea, datorită numeroaselor metamorfoze (fantasy, horror, SF etc.). Mi s-a clătinat convingerea după ce l-am citit pe Haruki Murakami, mai întâi În căutarea oii fantastice, apoi Cronica păsării-arc, iar acum am descoperit-o pe Hélène Grimaud, cu o carte fermecătoare, Întoarcere la Salem, amestec de roman şi mistery, de eseu şi autobiografie, construită ca un arc al timpului, ce prinde în tensiunea coardei sale întinse marile pasiuni ale romanticilor şi datele ştiinţifice de ultimă oră despre sistemul ecologic al planetei.

Şi totul porneşte, fireşte, de la un manuscris, aşa cum ne-a obişnuit de câteva decenii bune Umberto Eco şi al său Numele trandafirului. Manuscrisul este găsit într-un anticariat, în cursul unei rătăciri la marginea oraşului Hamburg, îl vor însoţi mai târziu alte două obiecte: o oglindă ce deschide porţile spre un peisaj al zăpezilor şi o cheiţă de aur. Toate trei par s-o aştepte anume pe tânăra pianistă, cunoscătoare a muzicii lui Brahms: manuscrisul i-ar aparţine compozitorului, care a recurs la un pseudonim. Şi ca totul să fie şi mai complicat, manuscrisul în germană cere tălmăcirea lui de către un cunoscător, care intră în joc.

Coincidenţele se succed ameţitor: pianista pregătea concerte din muzica lui Brahms, dar paginile care-i ajung sub ochi par să fie file dintr-un jurnal intim al lui Brahms, scris sub pseudonimul Karl Würth, cu acuarelele lui Max Klinger. Astfel inevitabil începe o anchetă aproape detectivistică pentru a verifica dacă

Brahms a făcut călătorii în ţinuturile nordice, unde s-ar fi putut găsi pădurea cea stranie şi copacul ciudat ce fixează centrul lumii, ca în tradiţiile nordice. Fragmentele de însemnări care compun manuscrisul stau mărturie despre existenţa Paradisului, la care a ajuns Brahms.

Dar Brahms însuşi pare călăuzit în asemenea călătorii de un imbold, sau de un fir tainic. Explorările biografiei duc la altă descoperire, cea a puternicei legături a lui Brahms cu Robert Schumann şi cu soţia acestuia Clara. Pentru Brahms, au fost marile iubiri ce i-au marcat viaţa, după cea purtată mamei sale. Şi de aici ideea că nebunia lui Schumann se explică tot prin experienţa accesului la Paradis, cu sonorităţile insuportabile pentru mintea omenească, fie şi genială. O investigaţie atentă pune în lumină legăturile celor trei, rolul complicat al lui Brahms de ucenic îndrăgostit de soţia mentorului său.

Şi, de la un punct încolo, începe configurarea unei profeţii cutremurătoare despre sfârşitul civilizaţiei pe pământ, când va rămâne un singur animal, bestia care le va extermina pe celelalte: omul. Cititorul va găsi comentarii interesante despre speciile pe cale de dispariţie sau deja dispărute, despre lupii decimaţi de vânători nepăsători, despre conexiuni între lebede şi gripa aviară. Perspectivele despre viitor sunt sumbre, dacă nu chiar înspăimântătoare, fie că este vorba de planetă, de om, de vieţuitoarele care l-au însoţit în lunga lui evoluţie.

Dar cititorul se va delecta cu erudiţia autoarei, care explorează mitologiile nordice, pătrunde în arcanele romantismului german: pasiunea călătoriilor, fascinaţia faţă de natură, căutarea unui tărâm al originilor, o viziune asupra lumii configurată prin semne şi simboluri, spaţiile privilegiate ca insula şi pădurea, lumea elementelor primordiale, nebunia ca ieşire din ordinea comună şi accesul la tainele firii, eternul feminin care inspiră şi salvează. Şi pretutindeni, îmbinarea artelor: muzică, desen, cuvânt. 

Cartea mi l-a reamintit pe Michel Tournier, de ani buni îl consider cel mai rafinat şi profund prozator din literatura de limbă franceză, ajuns acum la 90 de ani fără să i se decerneze Nobelul, prozator insolit prin afinităţile cu lumea de peste Rin. Însă la Hélène Grimaud spiritul germanic apare mult îmblânzit şi, cumva, explicitat. Întoarcerea la Salem interesează un public deconcertant prin diversitate, îi include pe amatorii de livresc şi erudiţie, pe iubitorii de mistere, pe ecologişti şi pe melomanii împătimiţi. O carte ce cucereşte prin fluiditatea şi eleganţa transpunerii în limba română, cu semnătura lui Daniel Nicolescu, o autoare unică prin darurile excepţionale, pe care ne-o aduce la început de an Biblioteca Polirom, într-o alegere inspirată a lui Bogdan Alexandru Stănescu.

Hélène Grimaud, Întoarcere la Salem, traducere din limba franceză şi note de Daniel Nicolescu, Editura Polirom, 2015, 208 pag.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.