Două cărţi esenţiale care se referă la domeniul criminalisticii au fost publicate de curând de Editura RAO.
Kathryn Harkup – A de la arsenic. Otrăvurile Agathei Christie
Traducere de Maria Aciobăniţei.
Kathryn Harkup este chimist şi scriitoare, cu un doctoirat la Universitatea din York. Ea scrie: Dame Agatha Mary Clarissa Christie (1890-1976), „Regina crimei”, deţine Recordul Mondial Guinness pentru cel mai de succes romancier al tuturor timpurilor. Cărţile ei au fost întrecute în vânzări doar de Biblie şi de Shakespeare (şi au fost traduse în mai multe limbi decât operele Bardului); Christie este şi autoarea celei mai longevive piese de teatru, Cursa de şoareci, şi a creat nu unul, ci doi dintre cei mai cunoscuţi detectivi fictivi, Hercule Poirot şi Miss Marple. Christie a adunat nenumărate laude şi premii pentru opera sa, iar romanele şi piesele sale de teatru sunt în continuare iubite de milioane de cititori.
Au fost mulţi cei care au încercat să ghicească secretul succesului ei. Christie s-a considerat mereu o scriitoare „populară“ şi a recunoscut că nu a produs opere literare de mare valoare sau observaţii profunde despre natura umană. Nu i-au plăcut scenele sângeroase şi nici nu a încercat să-şi şocheze cititorii cu violenţă gratuită. Christie a inclus multe cadavre în paginile cărţilor ei, dar reacţiile produse de acestea sunt, în general, curiozitatea şi zâmbetul, în işteptarea indiciilor, a pistelor false şi a deducţiilor geniale. A fost o povestitoare, o amfitrioană şi o creatoare de ghicitori aparent imposibil de rezolvat.
Romanele ei poliţiste demonstrează în mod repetat că era o maestră în distragerea atenţiei. Oferea indicii în mod obiectiv şi la vedere, atrăgând deseori atenţia asupra lor, fiind însă convinsă că mulţi dintre cititorii săi îşi formau concluzii proprii şi, de obicei, greşite. Când criminalul este dezvăluit la final, cititorii îşi dau cu pumnii în cap, fiindcă nu au văzut ceea ce era evident, sau strigă fault şi se întorc la început, descoperind că indiciile au fost în faţa lor.
Christie a profitat de cunoaşterea detaliată a substanţelor periculoase pentru a-şi dezvolta intriga. A folosit otrăvuri în marea majoritate a romanelor sale, mai mult decât oricare alt contemporan şi la un nivel înalt de acurateţe, însă nu se aştepta ca cititorul să deţină cunoştinţe medicale detaliate. Simptomele şi accesibilitatea substanţelor sunt descrise succint în limbaj uzual, iar o persoană cu o diplomă în toxicologie sau medicină nu are un avantaj real faţă de orice alt cititor. Înţelegerea ştiinţei din spatele otrăvurilor folosite ne ajută doar să apreciem mai mult isteţimea şi creativitatea intrigilor ei. Cunoştinţele Agathei Christie despre otrăvuri erau, cu siguranţă, excepţionale. Sunt puţini romancierii care pot spune că au fost citiţi de patologi ca material bibliografic în cazuri reale de otrăvire (vedeţi capitolul T de la Taliu). Câteva persoane destul de drăguţe să citească nişte capitole din această carte în primele lor stadii m-au întrebat: „De unde ştia toate astea?” Răspunsul este că erudiţia venea din experienţa ei directă cu otrăvurile şi din interesul său permanent legat de acest subiect, deşi nu în sens ilegal.
Marc Goodman – X-Cyber: viitorul începe azi
Autorul este expert în securitatea globală, autor şi consultant axat pe impcatul crucial al tehnologiilor avansate asupra securităţii companiilor şi publicului, dar a afacerilor internaţionale. Cartea sa introduce cititorii în lumea digitală subterană, pentru a le dezvălui modurile în care acţionează hackerii asupra publicului ţi corporaţiilor.
Intrarea mea în lumea criminalităţii high-tech, pe care aş defini-o cu sintagma X-Cyber, a început pe neaşteptate în 1995, pe când veam 28 de ani şi eram un tânăr investigator, sergent la faimosul cartier general al LAPD din Parker Center. Într-o zi, locotenentul mi-a strigat numele, în sala ticsită de detectivi şi poliţişti, care alergau care-ncotro: „Goooodmaaaan, mişcă-ţi fundul încoace!” Am ne supus că am dat de bucluc, dar, în loc să mă dojenească, locotenentul mi-a pus întrebarea care avea să-mi schimbe viaţa: „Ştii cum se verifică ortografia în WordPerfect?” „Sigur, şefu’, tastezi pur i simplu CtrlĂF2”, am răspuns. „Ştiam eu că eşti tipul potrivit pentru cazul ăsta!”, mi-a zis el rânjind.Aşa a început cariera mea în domeniul criminalităţii high-tech, cu primul meu caz de infracţiune digitală. Faptul că ştiam cum se verifică ortografia în WordPerfect mă situa în elita tehnologică a poliţiei, la începutul anilor ’90. De la acel caz, am devenit un atent observator şi cercetător nu doar al tehnologiei, ci şi al utilizării sale legale. Deşi recunosc pagubele şi distrugerile provocate de folosirea greşită a tehnologiei, continui să fiu fascinat de metodele inteligente şi inovatoare pe care infractorii le folosesc spre a-şi atinge scopurile.
Infractorii îşi modernizează permanent metodele, pentru a încorpora în modurile lor de operare cele mai noi tehnologii. Au evoluat foarte mult faţă de vremurile când băteau străzile folosind pagere şi telefoane de un kilogram, ca să-şi transmită unii altora mesaje codate. Astăzi, îşi creează propriile sisteme criptate de telecomunicaţii prin radio şi telefoane mobile, la nivel naţional, cum e cazul celor utilizate de cartelurile de droguri din Mexic.
Grupările de crimă organizată s-au remarcat prin rapiditatea cu care au adoptat cele mai moderne tehnologii. Infractorii au îmbrăţişat lumea virtuală cu mult înainte ca poliţia să se gândească măcar s-o facă şi, de atunci, s-au aflat permanent cu un pas înaintea oamenilor legii. Emisiunile informative abundă în ştiri despre milioane de conturi sparte aici şi de milioane de dolari delapidate online de dincolo. Avântul luat de aceste infracţiuni este stupefiant şi lucrurile se agravează pe zi ce trece.
Subiectul acestei cărţi nu este despre ce s-a petrecut în domeniul criminalităţii cibernetice ieri şi nici despre ce se întâmplă azi. Cartea nu dezvăluie nici cât de lungă trebuie să fie parola din computerul vostru. Subiectul acestei cărţi este încotro ne îndreptăm mâine. În munca mea de cercetare şi investigaţie, mai întâi în cadrul LAPD şi apoi în cadrul unor organizaţii federale şi internaţionale de aplicare a legii, am întâlnit indivizi care pătrunseseră dincolo de graniţele actuale ale criminalităţii cibernetice, în domenii noi şi emergente ale tehnologiei, precum robotica, realitatea virtuală, inteligenţa artificială, imprimantele 3D şi biologia sintetică. Ca om care şi-a dedicat întreaga viaţă siguranţei publice şi serviciului public, sunt profund îngrijorat de tendinţele pe care le observ în jurul meu.
Această carte cuprinde povestea societăţii pe care o construim cu uneltele noastre tehnologice şi modul cum chiar aceste unelte pot fi lolosite împotriva noastră. Cu cât ne implicăm mai mult dispozitivele şi vieţile în reţeaua informatică globală – indiferent că o facem prin telefoane mobile, reţele sociale, ascensoare sau maşini cu pilot automat –, cu atât devenim mai vulnerabili în faţa celor care cunosc cum funcţionează tehnologiile aflate la baza acestor dispozitive şi care ştiu cum să le exploateze în folosul lor şi în dauna omului obişnuit. Mai simplu spus, când totul e conectat, toţi suntem vulnerabili.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
