Cei obisnuiti sa asiste anual la ceremonia fastuoasa si plina de sclipire a Oscarurilor vor avea prilejul sa constate in acest an ca pana si Cetatea filmului trebuie sa se alinieze, intr-un fel sau altul, la schimbarile impuse de spiritul timpului. Iata de ce in 2008 putem vorbi despre o editie... atipica.
Greva, propaganda si dedesubturi
Dupa ce insasi recenta ceremonie a Globurilor de Aur - consacrata prin eleganta, stralucirea si, mai ales, prin atmosfera ei relaxata - a fost redusa la o conferinta de presa de 35 de minute in cadrul careia au fost anuntati castigatorii, din cauza grevei scenaristilor de la Hollywood, multi au pus sub semnul intrebarii insasi ceremonia Oscarurilor. In cele din urma, s-a ajuns la un rezultat al negocierilor intre reprezentantii studiourilor si cei ai Writers Guild of America (Asociatia scenaristilor americani), iar greva inceputa pe 5 noiembrie anul trecut s-a incheiat. Gala va avea deci loc si o cincime dintre nominalizati se vor alege cu statuete. Oricum, studiourile au avut grija sa declare nominalizarile cu pompa chiar inainte sa se incheie greva si sa le sugereze scenaristilor si vedetelor care i-au sprijinit ca: "Putem organiza gala Oscarurilor si in absenta voastra". Insusi Gil Cates, producatorul consacrat al galei, a tinut sa explice: "Premiile Oscar au reflectat intotdeauna epoca pe care o traim - de la ceea ce poarta oamenii pana la ceea ce discuta. Peste treizeci de ani, editia de acum va arata daca greva a continuat si in seara Oscarurilor ori daca a fost solutionata. Insa gala va avea loc, orice s-ar intampla". In orice caz, aceasta greva de trei luni s-a concentrat pe modificarile esentiale suferite in ultimii ani de receptarea si distribuirea filmelor, ca urmare a utilizarii globale a internetului. Reprezentantii WGA si ai studiourilor au avut, pe parcursul grevei, discutii repetate, in special despre statutul scenaristilor si despre sumele pe care acestia ar fi in drept sa le obtina din distribuirea gratuita - de catre studiouri - a unor productii cinematografice si programe TV pe Internet, precum si a unor mostre ale muncii lor (inclusiv filmuletele de promovare) prin I-Pod-uri si telefoane mobile. Revendicarile nu au fost insa lipsite de tensiuni de tot felul, pentru ca recenta greva a fost cea mai costisitoare petrecuta la Hollywood in ultimii douazeci de ani, amenintand locurile de munca a mii de oameni (in cazul in care productiile de televiziune ar fi fost sistate). Chiar David Young, director executiv al WGA, declara, intr-un interviu, ca asociatia a fost silita sa se implice intr-un conflict cu dublu tais, dificil de solutionat si cu multe costuri si riscuri pentru cei implicati in seriale TV (incheierea grevei a permis recuperarea, macar, a episoadelor-pilot ale productiilor programate pentru toamna anului 2008). In orice caz, institutul Nielsen Media Research a anuntat, ca masura urgenta, ca va incepe sa monitorizeze - pana la sfarsitul acestui an - vizualizarile programelor TV pe PC-uri.
432 ramane un varf
Daca problemele scenaristilor de la Hollywood au ajuns, evident, la urechile romanilor, discutii mai aprige au fost iscate la noi de intrarea filmului lui Cristi Mungiu in selectia finala a nominalizatelor la Oscarul pentru film strain. Chiar daca nu a fost sa fie printre nominalizati (din varii motive, pe care le-am amintit deseori, si care tin mai ales de particularitatile premiilor Oscar - esential diferite de criteriile de acordare a premiilor europene in domeniu), filmul reprezinta un varf al cinematografiei romanesti, o productie impecabila care a strans nu doar 14 premii internationale dintre cele mai prestigioase alaturi de Palme d'Or, dar a intrunit si aprecierile sustinute cu numeroase argumente - dar si cu multa patima - ale criticilor de film americani si europeni. Pana la urma, Cristian Mungiu detine performanta de a fi primul regizor roman al carui film a primit o nominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bun film strain, iar filmul sau detine recordul in materie de incasari pentru un film romanesc: peste 7 mil. dolari - mai precis 7.656.518 $ - pana in prezent. Mai mult, 4 luni, 3 saptamani si 2 zile a fost nominalizat la editia actuala a premiilor Cesar (decernate pe 22 februarie, la Paris), la categoria Cel mai bun film strain, alaturi de Auf der anderen seite al lui Fatih Akin, We own the night de James Gray, Eastern Promises al lui David Cronenberg si Das Leben der Anderen al lui Florian Henckel von Donnersmarck.
O tematica frisonanta
Dominanta filmelor care se lupta in acest an pentru Oscar este violenta. Chiar si fugara descriere a productiilor nominalizate indica ponderea mai putin obisnuita a conflictelor extreme in structura celor mai puternice povesti ale momentului. Nominalizat la opt categorii (cel mai bun film, cea mai buna regie - Paul Thomas Anderson, cel mai bun scenariu adaptare - Paul Thomas Anderson, dupa romanul Oil! al lui Upton Sinclair, cel mai bun actor in rol principal - Daniel Day-Lewis, cea mai buna imagine, cea mai buna scenografie, cel mai bun montaj, cel mai bun montaj sunet), There Will Be Blood este unul dintre cele mai puternice titluri ale competitiei. Povestea incepe in New Mexico, in 1898, cand Daniel Plainview, un miner sarac si ambitios (interpretat de Daniel Day-Lewis), se apuca de exploatarea petrolului. In cautarea nesfarsita a celor mai bogate zacaminte, el scoate la iveala tot ce e mai rau in firea sa rapace si intunecata, calcandu-i in picioare pe cei din jur, distrugand familii si imprastiind teroare. Criticii au caracterizat filmul lui Paul Thomas Anderson (autorul foarte apreciat al excelentelor Boogie Nights si Magnolia, precum si al non-conformistului Punch-Drunk Love) drept "o epopee brutala si plina de forta, asemanatoare cu o catastrofa naturala din calea careia nu te poti feri", "un film indraznet si magnific, care marcheaza o cotitura in cariera lui Anderson", "un film feroce, care va fi atacat sau sustinut cu egala ferocitate", "o saga a absurditatii si ororii, nu a faptelor istorice". Cat despre Daniel Day-Lewis (favoritul categoriei Cel mai bun actor in rol principal) s-a spus ca reuseste aici un personaj diabolic, un monstru supradimensionat, crud, nepasator, care uraste toti oamenii, inclusiv pe el insusi, fiind incapabil de mila, regrete ori amintiri frumoase. La fel de puternic in randul competitorilor este No Country For Old Men, cel mai recent film al fratilor Coen, o poveste uluitoare chiar si pentru fanii impatimiti ai celor doi cineasti. Nominalizat la opt categorii ale Oscarului (cel mai bun film, cea mai buna regie - Joel si Ethan Coen, cel mai bun actor in rol secundar - Javier Bardem, cel mai bun scenariu adaptare - Joel si Ethan Coen, dupa romanul omonim al lui Cormac McCarthy, cea mai buna imagine, cel mai bun montaj, cel mai bun sunet, cel mai bun montaj sunet) si strangand pana in acest moment alte 73 de premii si 29 de nominalizari (a obtinut recent trei BAFTA si a facut parte in 2007 dintre competitorii pentru Palme d'Or), filmul este o aventura unica, dura si dureroasa, cu suspans insuportabil si un final stupefiant. Cat despre personajul negativ, asasinul interpretat de cameleonicul si exceptionalul Javier Bardem, el are atata intensitate incat poate trece usor pe prima pozitie in topul celor mai mari ticalosi vazuti pe ecrane si merita - deasupra oricarei discutii - Oscarul pentru rol secundar. Un film perfect, descris de critici drept un "miracol cinematografic", cu un "suspans demn de Hitchcock" si drept "cel mai reusit film realizat vreodata de fratii Coen". Surprinzator, in pofida substantei acestor doua productii redutabile, "pericolul" ar putea fi reprezentat de un film cu mult sub ele ca nivel, dar beneficiind de numeroase atuuri preferate de-a lungul anilor de membrii Academiei americane de film. Este vorba despre Atonement, ecranizare submediocra a romanului net superior al lui Ian McEwan, avand cronici dintre cele mai diferite. Din pacate, tanarul regizor Joe Wright iroseste virtutile sursei literare, construind cadre studiate, strident calofile - in special scenele de front -, purtand mai curand amprenta unui elan fad-estetizant decat a unei inspiratii autentice. Cat despre Keira Knightley si James McAvoy, ei se straduiesc sa salveze ceva din acest ansamblu de peisaje, personaje si situatii fabricate, lipsite de orice autenticitate ori dramatism. Si totusi, Atonement e un castigator plauzibil tocmai in virtutea caracteristicilor sale (ecra-nizare ampla, actori charismatici - in ciuda lipsei totale de rezonanta intre ei pe ecran -, muzica impresionanta, citate cinematografice care burdusesc povestea, elanuri lirice, melodrama inclusa), care sunt dintre cele preferate, de-a lungul timpului, la Oscar - a se vedea siropoasele si pretentioasele The English Patient, Cold Mountain ori Titanic. Ele i-au adus filmului lui Wright sapte nominalizari la Oscar (cel mai bun film, cel mai bun scenariu adaptare - Christopher Hampton, cea mai buna actrita in rol secundar - Saoirse Ronan, cea mai buna scenografie, cea mai buna imagine, cele mai bune costume, cea mai buna muzica) si inca 11 premii si 52 de nominalizari. Pentru a echilibra balanta, Juno (asemanat cu Little Miss Sunshine, filmul independent premiat anul trecut) vine sa demonstreze ce inseamna un scenariu cu replici inspirate, in verva, dar si cum acelasi scenariu poate esua, urmand o linie narativa excesiv de corecta politic. Amanuntul care ar putea conta in seara Oscarurilor este interpretarea tinerei Ellen Page, care face din Juno o eroina de neuitat, desi filmului nu-i lipsesc nominalizarile nici la alte categorii (cel mai bun film, cea mai buna regie - Jason Reitman, cea mai buna actrita in rol principal - Ellen Page, cel mai bun scenariu original - Diablo Cody). In fine, ultimul nominalizat este Michael Clayton, o privire in culisele politicilor marilor corporatii, a caror goana dupa profit poate avea uneori consecinte devastatoare. Eroul sau, spilcuitul avocat Michael Clayton (interpretat de George Clooney) are sarcina dificila de-a "ascunde gunoiul sub covor", mai precis de-a curata de detalii compromitatoare dosarele primite la firma de avocatura unde lucreaza. Descoperirea unei actiuni cu efecte distrugatoare asupra unei considerabile parti a populatiei il arunca insa pe Clayton intr-o criza morala serioasa. Filmul, care evoca sobrietatea lui Syriana - una dintre cele mai interesante alegeri din cariera lui Clooney - si indarjirea eroinei din Erin Brockovich, beneficiaza de sapte nominalizari (cea mai buna regie - Tony Gilroy, cea mai buna muzica, cel mai bun film, cel mai bun actor in rol principal - George Clooney, cel mai bun actor in rol secundar - Tom Wilkinson, cea mai buna actrita in rol secundar - Tilda Swinton, cel mai bun scenariu original - Tony Gilroy) si a fost caracterizat de critici drept "un thriller reusit, cu o constructie inteligenta, un ritm sustinut si o distributie stralucita". Cu un set de asemenea povesti luptandu-se pentru premiu, a 80-a ceremonie a premiilor Oscar nu va fi deloc lipsita de suspans ori surprize. Iar daca in materie de subiecte v-ati facut deja o idee, iata lista actorilor dintre care vor fi alesi premiantii: la categoria cel mai bun actor in rol principal se intrec Daniel Day-Lewis (There Will Be Blood), George Clooney (Michael Clayton), Johnny Depp (Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street) - unele voci spun ca ar fi anul lui Depp si, oricum, un music-hall horror iesit din mana lui Tim Burton e un eveniment cinematografic in sine -, Tommy Lee Jones (In the Valley of Elah) si Viggo Mortensen (Eastern Promises) - cunoscatorii sustin ca aceasta poveste impanata la randul ei cu violenta e una dintre cele mai bune productii marca David Cronenberg vazute vreodata si ca Mortensen s-a intalnit cu rolul vietii lui (in afara, evident, de A History of Violence). La categoria cea mai buna actrita in rol principal concureaza Cate Blanchett in rolul din Elizabeth: The Golden Age, Julie Christie pentru Away from Her - impresionanta poveste a unei femei bolnave de Alzheimer si deopotriva a sotului ei -, Marion Cotillard pentru senzationala interpretare a lui Edith Piaf in La Mome, mereu impecabila Laura Linney pentru rolul din The Savages - o impresionanta comedie dramatica despre care s-a vorbit, din pacate, prea putin - si tanara Ellen Page pentru rolul din Juno. Categoria rol secundar masculin ii aliniaza pe Javier Bardem (No Country for Old Men), Casey Affleck (The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford), Philip Seymour Hoffman (Charlie Wilson's War), Hal Holbrook (Into the Wild) si Tom Wilkinson (Michael Clayton), iar cea mai buna actrita in rol secundar va fi aleasa dintre Cate Blanchett (I'm Not There), Ruby Dee (American Gangster), Saoirse Ronan (Atonement), Amy Ryan (Gone Baby Gone), Tilda Swinton (Michael Clayton). Pana la transmisia de la Los Angeles (care va putea fi urmarita la noi in noaptea de 24 spre 25 februarie incepand de la ora 3.00, la HBO Romania) a celei de-a 80-a ceremonii a premiilor Oscar (a carei gazda va fi, pentru a doua oara, Jon Stewart, cunoscut ca realizator al unui savuros talk-show politic), puteti analiza o parte din palmaresul BAFTA, trofee acordate de Academia Britanica de Film, despre care se spune ca sunt o anticipare destul de precisa a Oscarurilor:
Cel mai bun film: Atonement
Cel mai bun film britanic: This is England
Cel mai bun actor: Daniel Day Lewis (There Will Be Blood)
Cea mai buna actrita: Marion Cotillard (La Mome)
Cel mai bun actor - rol secundar: Javier Bardem (No Country For Old Men)
Cea mai buna actrita - rol secundar: Tilda Swinton (Michael Clayton)
Cel mai bun regizor: Joel si Ethan Coen (No Country For Old Men)
Cel mai bun scenariu original: Diablo Cody (Juno)
Cel mai bun scenariu adaptare: Ronald Harwood (The Diving Bell and The Butterfly)
Cea mai buna imagine: No Country For Old Men (Roger Deakins)
Cel mai bun montaj: The Bourne Ultimatum (Christopher Rouse)
Cea mai buna scenografie: Atonement (Sarah Greenwood/Katie Spencer)
Cele mai bune costume: La Mome (Marit Allen)
Cea mai buna coloana sonora: La Mome (Christopher Gunning)
Cel mai bun machiaj: La Mome (Jan Archibald/Didier Lavergne).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
