Ziarul de Duminică

Orice bărbat îşi doreşte două femei.../ de Elisabeta Lăsconi

Orice bărbat îşi doreşte două femei.../ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

07.02.2013, 23:57 395

... o casnică liniştită şi o nimfă tulburătoare - susţine Iris Murdoch, iar ideea scriitoarei se strecoară ca motto în capitolul întâi din noua carte a Aurorei Liiceanu, intră în rezonanţă perfectă cu titlul incitant - "Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii". Aproape că s-ar putea numi studii de caz cele două părţi ale cărţii, ce se ocupă de Hadley, prima soţie a lui Ernest Hemingway, şi de Zelda, prima soţie a lui Scott Fitzgerald.

Cartea vine ca o misterioasă fundă ce leagă două romane: primul are ca personaj pe Hadley - "Soţia din Paris" de Paula McLain (comentată în ZD, în numărul anterior), al doilea, pe Zelda - "Alabama Song" de Gilles Leroy, distins cu Premiul Goncourt în 2007, apărut la noi în 2008. Romanele au în comun condiţia de personaj şi narator a celor două soţii, care s-au întâlnit în Parisul anilor nebuni şi au descoperit o altfel de viaţă decât cea lăsată în urmă. Dar, în rest, totul le deosebeşte.

Exact deosebirea dintre ele este exploatată inteligent şi cuceritor de Aurora Liiceanu, care intuieşte contrastul violent dintre ele în relaţie cu soţii lor unici în scris şi cu personalităţi puternice şi dominatoare. Şi dincolo de observaţiile fine şi nuanţate, aş adăuga impresia că Hadley s-a născut puţin prea târziu, căci felul ei de a fi parcă se potriveşte mai curând sfârşitului de secol XIX, iar Zelda s-a născut prea devreme, probabil i-ar fi fost benefic timpul feminismului.

Hadley este supusă şi înţeleaptă, mai mare cu opt ani decât Hemingway, şi s-a pregătit să fie soţia tipică, dedicată în exclusivitate bărbatului şi familiei. Totuşi cei doi au în comun provenienţa din familii înstărite, cu mame dominatoare, cu taţi marcaţi de eşec ce-i duce într-un final chiar la sinucidere. Hadley îl urmează la Paris, asistă la felul în care se naşte prietenia cu Gertrude Stein, la apropierea de Ezra Pound, şi mai ales la truda zilnică a tânărului scriitor.

Onestitate şi echilibru, tact şi răbdare o ajută să-l ajute pe Ernest Hemingway când nu mai suportă să fie prizonierul propriei minţi şi vrea un răgaz de pace. Anii parizieni înseamnă trai modest şi bucurii simple, dar tensiunea apare odată cu frumoasele emancipate, care îl atrag pe scriitor, în mai multe feluri. Şi Hadley intuieşte că ele stau la pândă, iar Pauline, pe care o crede prietenă, se strecoară în familie, în universul scrisului, apoi chiar în patul soţului ei.

Aurora Liiceanu depistează şi aici micul amănunt biografic semnificativ: Hadley reuşeşte să-i piardă manuscrisele soţului ei, rodul muncii lui de trei ani, şi să rămână însărcinată, deşi era ultimul lucru dorit de Hemingway, într-o perioadă când trăiau încă strâmtoraţi, încă nu se afirmase şi se afla în căutarea propriilor teme şi subiecte, îşi forja stilul. Iar detaliul biografic semnalează percepţia manuscriselor ca duşmani şi sarcina ca afirmarea feminităţii.

Zelda în schimb este o tânără frumoasă şi capricioasă, farmecul sudist o face irezistibilă, iar căsătoria înseamnă o aventură plină de neprevăzut. Succesul lui Scott vine rapid, banii curg, le iau minţile şi-i copleşesc, încât se dedau la gesturi excentrice, devenind starurile epocii. Zelda nu conteneşte să se caute pe sine, vrea propria cale în artă: balet, pictură, scris. Viaţa şi jurnalul, cuvintele şi gesturile ei sunt materia de scris pentru Scott.

Cei doi soţi intră într-un cerc vicios: psihiatrii şi internările Zeldei costă enorm, iar Scott se vede pus sub presiunea scrisului care aduce bani ca să poată achita facturile. Există şi cercul invizibil construit de Scott, care nu acceptă ideea că ea că l-ar putea concura, că şi-ar folosi ea însăşi ideile şi replicile scânteietoare. De aici, interdicţiile impuse cu ajutorul medicilor.

Analizele făcute surprind două psihologii feminine ce se pot extrapola, căci dintotdeauna bărbaţii au râvnit la o prezenţă feminină blândă, care să se substituie propriei mame ori să o concureze, la alta provocatoare, poate rebelă, care sfidează şi ademeneşte cu spiritul ei neîmblânzit. Hadley şi Zelda sunt cele două feţe ale femeii pe care, în secret, o doreşte orice bărbat.

Aurora Liiceanu, Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii, Editura Polirom, 2013, 240 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO