Într-un an marcat de oserie de apariţii internaţionale de înalt nivel, Orchestra Română de Tineret îşi continuă traseul de succes prin cele trei concerte pe care le-a susţinut la Cluj-Napoca şi Viena sub bagheta lui Cristian Mandeal în această toamnă, principalul organizator al evenimentelor fiind Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română.
Departe de a deveni o reţetă, fie ea şi de succes, ansamblul orchestrelor de tineret create de violoncelistul şi profesorul Marin Cazacu îşi continuă traseul profesional pe un drum nu doar ascendent, ci şi provocator,atât prin componenţa programelor de concert, cât şi prin contextul în care acestea sunt propuse tinerilor muzicieni.
În acest fel, păstrând liniile de forţă ale proiectului care înainte de toate este unul educaţional, Orchestra Română de Tineret formată şi crescută din punct de vedere artistic de dirijorul Cristian Mandeal, a ajuns acum la o maturitate de invidiat şi invidiată nu doar în plan naţional, ci şi de organizaţii profesioniste din întreaga lume.
Nici o exagerare în cele de mai sus, ultimul proiect fiind o reconfirmare a acestei stări de graţie în care se găseşte o generaţie de aur de tineri muzicieni care acum şapte ani şi-au început ucenicia sub bagheta lui Cristian Mandeal, avându-l alături – la modul cel mai propriu – pe selecţionerul, profesorul şi mai ales pe prietenul Marin Cazacu.
Noutăţile celui mai recent proiect – cel cu numărul 17 din cele 20 ale acestui an – au fost două: perioada de pregătire şi cele două concerte în premieră la Cluj în compania a doi tineri foarte valoroşi tineri solişti – pianista Olga Scheps şi excepţionalul violonist Roman Kim – şi contextul concertului de la Viena, care a avut loc în faimoasa Konzerthaus, în cadrul stagiunii regulate a sălii,în colaborare cu Jeunesse Musikalische Jugend Osterreichs, o participare mai mult decât onorantă în premieră pentru o orchestră românească.
Dar prin ce uimeşte de fapt acum Orchestra Română de Tineret? Răspunsul nu este simplu, dar merită a fi căutat, pentru că reprezintă un stadiu şi respectiv o stare profesională pe care viaţa nu o mai lasă la îndemâna orchestrelor profesioniste, indiferent de spaţiul cultural în care activează acestea.
Pe de o parte acum, alături de Marin Cazacu şi Cristian Mandeal, spectatorul acestui fenomen artistic vine în contact cu un mecanism foarte bine articulat şi motivat din punct de vedere profesional. Cei mai buni tineri muzicieni ai României – alături de care se află în cadrul ultimelor proiecte şi excepţionali muzicieni din spaţiul european, prin programul ExChange din care face parte şi Orchestra Română de Tineret din 2014 – sunt angrenaţi într-un mecanism bazat sută la sută pe meritocraţie, pentru care simt şi consimt să-şi ofere întreaga energie artistică.
În concomitenţă, aceste energii sunt canalizate spre proiecte tot mai ambiţioase, atât ca repertoriu, cât şi ca loc de desfăşurare, Orchestra Română de Tineret adunând în ultimii ani în palmares prime prezenţe româneşti pe multe scene importante ale Europei.
Prezenţa de la Cluj şi mai cu seamă cea de la Viena, au fost din nou probe ale rigorii şi maximei concentrări în care piesele de orchestră au trecut pragul interpretărilor excepţionale. Cu un program de orchestră compus din Rapsodia I de Enescu, Rapsodia spaniolă de Ravel şi Simfonia a VI-a de Ceaikovski, Orchestra Română de Tineret a reuşit să impresioneze critica internaţională, care a folosit termeni ce pot constitui de fapt răspunsul întrebării de mai sus.
Asemenea publicului prezent în sălile de concert şi specialiştii sunt puternic impresionaţi de simbioza dintre forţa şi prospeţimea concepţiei dirijorale şi dedicaţia dublată de forţa de convingere a execuţiei.
Dirijorul Cristian Mandeal a propus, spre exemplu, pe scena Filarmonicii din Berlin, în 2014, o versiune a Simfoniei „Patetica” de Ceaikovski ce a fost apreciată ca una dintre cele mai impresionante şi inovative din lume la acel moment, motiv pentru care – chiar dacă nedeclarat – acest monumental opus a fost solicitat orchestrei şi în concertul de la Viena. Chiar dacă în ciuda faimei şi a unui fabulos şir de prezenţe artistice de-a lungul istoriei sale, sala Konzerthaus nu se poate lăuda cu o acustică pe măsura faimei locului, Orchestra Română de Tineret a sunat din nou convingător, oferind momente artistice constituite într-un arc emoţional, în care viziunea – nu mă feresc să o spun – dramatică a lui Cristian Mandeal a întâlnit o latură creatoare a actului interpretativ, care apare foarte rar la o orchestră indiferent de nivelul acesteia, în care reuşitele remarcabile de grup erau însuşite ca importante reuşite personale, iar cele individuale apăreau ca rod al unei minunate emulaţii colective.
În mod paradoxal, această stare de graţie este cumva inhibantă pentru cronicar. Ai dori să remarci o partidă sau un solo, dar evoluţia generală excepţională a membrilor orchestrei nu poate permite astfel de evidenţieri. Ai dori să spui că una dintre lucrări sau părţi de lucrare a avut totuşi un impact mai special asupra ta şi a publicului, dar atunci ai cădea într-o retorică de tip gimnazial (unde muzica nu se studiază), conform căreia trebuie să dai un răspuns la întrebarea: „Ce îţi place mai mult dintre Enescu, Ravel şi Ceaikovski?”
Aceste concerte au propus un repertoriu orchestral romantic, unde din punct de vedere stilistic partiturile propuneau treceri de la romantismul „par l’excelence” al simfoniei „Patetica” la un opus enescian, exponent emblematic şi totuşi singular al şcolilor naţionale, trecând – aproape obligatoriu, aş spune, observând programele de concert propuse în acest an – prin Ravel, cu o muzică ce a oferit din nou ocazia unor reuşite excepţionale, în care simţeai privirea strălucitoare a bijutierului care vrea să-ţi arate parcă numai ţie sclipirile unui rar giuvaer.
Asta în teorie. Pentru că, practic, a fost vorba despre curajul şi vigoarea de a merge pe alte căi, cumva aceleaşi, dar cu nişte libertăţi care au făcut ca romantismul programului propus să devină o limbă vie, contemporană, în care vigoarea dinamicii narative a dirijorului şi tehnica excepţională a muzicienilor să vorbească doar în numele bucuriei muzicii. Au fost foarte multe momente în care o muzică des ascultată era auzită în acest fel pentru prima oară. Prin asta cred că uimeşte la acest moment Orchestra Română de Tineret dirijată de Cristian Mandeal.
Parcursul orchestrei va depăşi iar foarte curând hotarele ţării, mai precis de Ziua României la Istanbul în cadrul unui eveniment organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român (alături de partenerii tradiţionali ai orchestrei BRD – Groupe Société Générale, Fundaţia Prietenii Muzicii „Serafim Antropov”, Lanto Communication), ce va avea loc la Cemal Resit Rey Concert Hall, când Orchestra Română de Tineret sub bagheta lui Cristian Mandeal şi având-o ca solistă pe Irina Iordăchescu, va interpreta un program cu lucrări de Enescu, Rogalski, Puccini şi Grigoraş Dinicu.
Fotografii de Virgil Oprina
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
