Din punctul de vedere al lui Tim Burton, ecranizarea unei cărţiprecum "Alice in Tara Minunilor" / "Alice's Adventures inWonderland" (cu elemente din "Through the Looking Glass") trebuiasă reuşească două lucruri: să păstreze fantezia cărţii şi să aibă oprotagonistă capabilă să transmită cele mai variate emoţii. IarBurton (al doilea Burton care a marcat lumea filmului) s-a ţinut decuvânt. Intre filmul său şi toate cele 23 de ecranizări anterioare- majoritatea, producţii TV -, care se mulţumeau să bifeze câtevaepisoade obligatorii ale cărţii, nu există termen de comparaţie. Lafel ca Terry Gilliam in alt film eveniment prezent pe ecrane ("TheImaginarium of Doctor Parnassus"), Burton ne invită pe tărâmulfanteziei, care constituie, evident, raţiunea sa. Iar faptul că deaceastă dată porneşte de la cartea lui Lewis Carroll este uneveniment in sine pentru filmografia sa, deoarece existenţa unorasemenea afinităţi intre doi autori este rarisimă. Numai un cineastcu asemenea viziune fabuloasă, cu asemenea simţ enorm al satirei şicomicului macabru şi cu un rezervor uriaş de melancolie epică şiviziuni modern gotice precum Tim Burton putea avea curajul, dar şicapacitatea de-a aborda o operă precum "Alice in Wonderland". Sigurcă despre cartea lui Lewis Carroll, una dintre cele mai frumoasepoveşti ale lumii, s-au scris tratate şi s-au emis teorii, iarrevista "Secolul XX" i-a dedicat scriitorului, in 1991, unnumăr de neuitat. Numai că oricine s-a delectat cu inimitabilul săuspirit, cu umorul său intelectual şi cu teribilele jocuri decuvinte, cu ingeniozitatea, absurdul, poezia, sarcasmul,stranietatea, perfecţiunea sa lingvistică şi fascinaţia sa literarăşi e intreg la cap ştie că "Alice..." este cu prisosinţă o carte cenu poate fi transpusă nicidecum literal pe ecran, ci i se potdecupa eventual fragmente care să reconstituie fugar acel miracolce o face unică. Iar Burton are flerul epocal de a pedala pe laturainefabilă a aventurilor eroinei, atât de plastic exprimată prinnenumăratele ei metamorfoze. Pentru că Alice nu este doar ocopilă/adolescentă (iar delimitările acestui hotar nestatornic suntvoit imprecise) care aleargă după iepuri grăbiţi, se micşoreazădupă ce bea din sticluţe cu poţiuni magice şi se măreşte după cegustă din prăjiturele fermecate, ci este o eroină care practicăprin excelenţă introspecţia, sub tirul interogaţiilor esenţiale, şide aceea are ceva ce nu se poate povesti. Iar Burton a focalizatperfect toată această aventură interioară aflată sub invelişulvizual şi contextul in continuă schimbare, la rândul său mai multdecât spectaculos. Vorbim insă de autorul lui "The Nightmare BeforeChristmas", "Edward Scissorhands", "Beetlejuice", "Big Fish" şi"Charlie and The Chocolate Factory", care ne invită (la fel caTerry Gilliam, cum am mai spus) să ne lăsăm captivaţi cu totul, odată intraţi in sală, de inepuizabilul său ingenio. Dincolo deRegina albă şi Regina roşie (sau eventual Regina de cupă, aşa cumse numeşte una dintre culorile jocului de cărţi - celelalte fiindcaro, treflă şi pică, nu "romb", "inimă neagră" sau "inimă roşie",cum se foloseşte, foarte frecvent, din păcate, intr-un limbaj totalneingrijit), de şoareci, câini şi iepuri vorbitori, de cavaleri şidragoni, de flori uriaşe şi alei misterioase, Alice este vie şiconvingătoare, ezitantă şi curajoasă, plină de imaginaţie şisensibilitate. Lupta ei se duce, de fapt, impotriva incuiaţilor şisicofanţilor, a stupizilor şi plicticoşilor, a barbarilor, laşilorşi mitocanilor, a lăcomiei, rapacităţii, ingâmfării, prostiei şilimitării. Iar coperţile poveştii expuse aici de Tim Burton imbracăperfect visul lui Alice, care cade in propriul subconştient subcontactul şocant cu o arătare cumplită care vrea să-i devină soţ şicare cumulează toate trăsăturile de mai sus, plus o urâţenie fărăleac. Un splendid triumf al spiritului şi libertăţii interioareeste imbrăcat in haina ludică a dialogurilor cu Pălărierul nebun,personaj care, evident, trece printr-o gamă intreagă de nuanţe ininterpretarea lui Johnny Depp, unul dintre cei mai profesionişti şiplini de curiozitate intelectuală actori contemporani. Un tipaproape neverosimil pentru Hollywood, fascinat de Buster Keaton şide limba franceză, de Kusturica şi de Cioran, de Serge Gainsbourgşi Antonin Artaud, de Houdini, de Allen Ginsberg şi de Tarafulhaiducilor din Clejani, de Villon şi Bob Dylan, un inclasabil, unpoet, un om in intregime liber, căruia prea mulţi ii facdeserviciul şi injustiţia de a-l numi vedetă. Pe deasupra, Deppeste capabil să inveselească instantaneu un intreg salon plin cucopii bolnavi (a făcut-o când fetiţa lui era in spital), aşa căştie perfect cum să trateze şi cu deseori ezitanta Alice, şi cuRegina roşie (in interpretarea căreia excelenta Helena BonhamCarter pune toată excentricitatea, cruzimea şi ironia de care aveanevoie talerul intunecat al poveştii, desprins parcă din feeriilesumbre ale lui Charles Perrault). Având in vedere opera magică dela care a pornit Burton in acest caz şi faptul că ea nu se va lăsaniciodată indeajuns descifrată şi cu atât mai puţin ecranizată,tipul care a făcut să se nască in limba engleză adjectivul"Burtonesque" a produs incă un film cu totul personal, pitoresc şiimbietor pentru public (printre altele, a incasat 116,3milioane de $ in SUA şi 210.300.000 de $ in total, la nivelmondial, in primul weekend de rulare), de la care nu poţi plecadezamăgit total decât dacă eşti unul dintre cei cu care serăzboieşte Alice tot filmul.
"Alice in Tara Minunilor" / "Alice inWonderland". Producţie SUA, 2010. Regia: TimBurton. Cu: Mia Wasikowska, Johnny Depp, Helena Bonham Carter,Anne Hathaway, Crispin Glover, Stephen Fry (voce), Christopher Lee(voce), Michael Sheen (voce), Alan Rickman (voce), Timothy Spall(voce). Premiera: 5 martie. Distribuit de: Forum Film România
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
