Asa m-am simtit ca spectator al unuia dintre spectacolele de stagiune de la Opera din Viena. Masura a realitatii de pe strada, impunatoarea cladire de pe Ring a Staatsoper nu-si intimideaza oaspetii. Arata exact asa cum ti-ai inchipui ca ar trebui sa arate, conform unui imaginar pornind de la filme de epoca, acolo unde Opera este definita ca un loc magic, plin de stralucire, unde in seara de spectacol tot ceea ce este la vedere trebuie sa fie la superlativ.
Din fericire, aceasta experienta personala cu opera Falstaff de Verdi a fost peste asteptari. Cuprinzând in distributie nu mai putin de patru cântareti provenind din România, spectacolul a fost o incântare, chiar daca el reprezinta, ca scriitura, o piatra de incercare din punct de vedere vocal, orchestral si al travaliului dramatic. Este, totusi, genul de provocare care rasplateste din plin inspiratia si performanta. Reteta regizorala merge la sigur in imbinarea elementelor clasice cu cele moderne, actuale, productia lui Marco Arturo Marelli, care semneaza regia si decorul, datând din stagiunea 2003-2004 si jucându-se cu succes in serii de spectacole programate in fiecare an. Debutând in rolul Nanetta in acest sezon, tânara soprana româna Teodora
Gheorghiu a reusit o evolutie plina de prospetime, perfect sustinuta vocal, jucându-si partitura cu umor si delicatete. Partenerul ei in rolul Fenton, tenorul originar si el din România Gergely Nemeti, are un glas de o caldura rara, asa cum ne-am dori sa auzim mai des si pe scenele românesti. Plina de verva, atât din punct de vedere vocal, cât si scenic, soprana Ildiko Raimondi a personificat o cuceritoare Alice Ford, cel de-al patrulea solist provenind din România din aceasta distributie fiind Zoltan Nagy, in rolul Pistola.
Gheorghiu a reusit o evolutie plina de prospetime, perfect sustinuta vocal, jucându-si partitura cu umor si delicatete. Partenerul ei in rolul Fenton, tenorul originar si el din România Gergely Nemeti, are un glas de o caldura rara, asa cum ne-am dori sa auzim mai des si pe scenele românesti. Plina de verva, atât din punct de vedere vocal, cât si scenic, soprana Ildiko Raimondi a personificat o cuceritoare Alice Ford, cel de-al patrulea solist provenind din România din aceasta distributie fiind Zoltan Nagy, in rolul Pistola.Este evident ca epoca Ioan Hollender a insemnat pentru Staatsoper Wien o afluenta fara precedent de muzicieni venind din România, iar avantajul artistic pentru Opera vieneza a reprezentat, in compensatie, si un concret capital de imagine pentru scoala muzicala româneasca.
Acest tip de distributii sunt obisnuite, asa ca orice iubitor de turism cultural care isi permite poate accesa site-ul www.staatsoper.at si isi poate alege unul sau doua spectacole la care sa se duca intr-o scurta excursie la Viena. Biletele pot fi si destul de greu accesibile, la spectacole care se tin cu casa inchisa, precum cel din 17 martie, la care nu am reusit sa obtin bilete pentru presa. Motivul era acela ca in Lucia di Lammermoor de Donizetti in care principalul rol masculin era sustinut de românul George Petean, protagonista era celebra Anna Netrebko, proaspat revenita pe scena dupa nasterea copilului sau.
Dar la un spectacol de stagiune la care nu s-au vândut toate biletele, precum a fost cel din 18 martie cu Falstaff de Verdi, cu Alan Titus in rolul principal, se pot cumpara bilete in ultima zi la pretul de 20 de euro, ceea ce deja nu mai reprezinta atât de mult, daca te-ai hotarât ca si spiritul merita din când in când o investitie. Oricum, odata stinse aplauzele, iti dai seama ca spectacolul de opera poate realiza, mai ales acum, pe timp de criza, ceea ce putine genuri ale spectacolului reusesc si anume sa te faca sa uiti total de griji.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
