Ziarul de Duminică

Omul care aduce muzica/ de Stelian Ţurlea

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Stelian Turlea

22.01.2016, 00:02 82

FSU

Florin-Silviu Ursulescu

în dialog cu Doru Ionescu

Editura Casa de Pariuri literare

„I se spune FSU, logic, de la iniţialele numelor – scrie Doru Ionescu. Dar nu e doar o prescurtare, cum s-ar crede, ci un brand, în muzica – generic zisă – tânără românească. S-a născut şi a crescut odată cu aceasta, atunci când a fost inventată în Occident, şi ne-a arătat-o şi nouă, în minunăţia ei. Beat, rock, pop, folk, jazz şi aşa mai departe – el le-a cules de pe cine ştie unde şi (ni) le-a dat mai departe. Nu  numai melomanilor, ci şi celor care cîntau şi doreau să ştie mai multe, mai noi... Că au fost pupitrele de disc-jockey de pe la cluburile şi discotecile din Bucureşti, în primul rând, ori microfoanele şi magnetofoanele de la Radio România, nu în ultimul rând paginile atâtor ziare şi reviste, culminând cu influenta rubrică din Săptămâna, de peste tot ne întâmpina cu deferenţă şi profesionalism, cu vocea ori stiloul inconfundabile, cu acribie şi pasiune – Florin Silviu Ursulescu. Adică FSU, o marcă neînregistrată la OSIM, dar respectată de foarte mulţi. ”

 

Jan Twardowski

Czas bez pozegnan. Wybor wierszy

Vremea nedespărţirii. Poeme alese

Editura Ratio et Revelatio

Prefaţă de Aleksandra Iwanowska. Traducere din limba polonă de Constantin Geambaşu şi Bogdan Mihai Polipciuc. Este primul volum de versuri al lui Jan Twardowski (1915-2006), poet polonez, preot catolic, publicat în România (în ediţie bilingvă). În 2105, Senatul Poloniei a hotărât să celebreze personalitatea lui Jan Twardowski, poet, preot, gânditor, umanist de seamă al culturii polone, care se numără printre cei mai de seamă poeţi ai secolului XX. „Versurile sunt un fel de  conversaţii, în care autorul doreşte să transmită ceva din propriile trăiri. Scriu ca şi când aş vorbi cu cineva apropiat.” spune Jan Twardowski.

 

Monika Peetz

Doamnele de marţi în derută

Editura Baroque Books & Arts

Traducere din limba germană de Mihai Moroiu. Al treilea volum din seria mult gustată a doamnelor de marţi. „Sătulă de gazele de eşapament şi de lipsa locurilor  de parcare, Kiki se hotărăşte să se mute la ţară. Într-o clădire veche, pe malul unui lac, unde să îşi deschidă o pensiune. Dar cu trei săptămâni înainte de inaugurare, totul era un dezastru. Iar grădina de zarzavaturi bio – doar un pustiu. Fără să stea pe gânduri, Caroline, Eva, Estelle şi Judith pornesc în ajutorul lui Kiki şi nimeni nu le poate despărţi. Cu excepţia lui. Un bărbat şarmant, cu agenda încărcată.”

 

Daniel Bănulescu

Te pup în fund, Conducător Iubit!

Editura Integral

Prima ediţie a cărţii a apărut la Editura Nemira, în 1994, a doua, definitivă, în 2013, la Charmides. Suntem în primăvara anului 1987, în plin regim ceauşist. Eroii sunt un grup de trei hoţi, dar şi dictatorul însuşi care obişnuieşte să se deghizeze, să-şi viziteze pe neşteptate supuşii, însoţit peste tot de un Duh fioros. „Atunci când  un număr de persoane greşesc, ordonă ca vinovaţilor să li se schimbe, în scop educativ, anumite părţi ale corpurilor între ele.” „Singurle categorii sociale care  îndrăznesc să-l înfrunte sunt scriitorii şi hoţii.” spune Daniel Bănulescu.  O atmosferă grotescă, în care chiar şi revolta ia forme groteşti, atentatul plănuit împotriva dictatorului eşuează din motive de substituire...

 

Teodor Vârnav

Istoria vieţii mele

(Autobiografie din 1845)

Editura Polirom

Prefaţă de Artur Gorovei. Postfaţă de Laurentiu Faifer. Considerată prima autobiografie din literatura română, cartea lui Teodor Vârnav, boier din Moldova, a fost scrisă în 1845 şi este una dintre puţinele mărturii din Ţările Române despre prima jumătate a secolului al-XIX-lea. Cu o familie scăpătată, Teodor Vârnav are parte de puţină educaţie (frecventează totuşi şcoala unui dascăl grec, pe nume Panaioti, la Bucureşti, în 1813-1814), iar povestea vieţii lui este una a strădaniilor neîncetate de a-şi face o situaţie şi a regretelor că nu a avut parte de mai multă învăţătură. E în acelasi timp o istorie foarte spumoasă, scrisă în limba timpului, din care nu lipsesc aventurile picareşti şi oamenii din cele mai diverse medii.

 

Tudor Creţu

Fragmente continue

Poeme live

Printpress, Casa de Pariuri literare

„În generaţia sa, cred că Tudor Creţu este poetul cu cea mai puternică şi fascinantă imagistică, în acelaşi timp de o forţă copleşitoare şi de o enigmatică supleţe a construcţiei stilistice.” (Alexandru Ruja). „Lui Tudor Creţu nu îi e teamă de nimic. Nici că nu ar scrie ca majoritatea congenerilor săi. Nici de cuvinte (oricât de diferite ar fi ele şi familiile lor). Nici de o posibilă receptare deviată (fie ea chiar fulminantă). Nici de aerul desuet al fontului maşinii de scris, dar nici de cele mai năzbâtioase experimente.” (Eugenia Ţarălungă) Cum a precizat un alt comentator, poetul alternează simetric experienţa cu experimentul.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO