Din start, orice regizor profesionist de la Hollywood stie ca un film in care apare cel putin un copil talentat, cu un rol consistent, are drum deschis spre inima publicului, dispus sa se induioseze macar de precocea performanta actoriceasca a micului protagonist, daca nu de povestea in sine. Daca Steven Spielberg a transformat in arta lucrul sau alaturi de copii, aceasta este si miza (si totodata partea cea mai reusita) a celui mai nou film al lui Tony Scott, "Pus pe jar". Pentru a sustine o poveste in care actiunea trepidanta este motivata de un lant de intamplari dramatice ce depasesc anvergura unui thriller obisnuit, regizorul i-o alatura lui Denzel Washington - excelent, convingator si nuantat in rolul unui bodyguard ce emana o forta si ambitie neobisnuite - pe mica Dakota Fanning, o fetita extrem de naturala si talentata, care si-a demonstrat deja inzestrarea actoriceasca in "Eu sunt Sam", unde a jucat alaturi de Sean Penn. Intr-un Mexico City zguduit de un sir de rapiri de copii, Creasy (fost puscas marin, fost asasin profesionist, acum ajuns alcoolic si dezabuzat) este angajat de o familie bogata ca bodyguard al Pitei, o fetita de 9 ani. Relatia dintre uriasul care "a transformat crima in arta" (asa cum il caracterizeaza un personaj la un moment dat) si fetita care il ajuta sa revina la viata prin inocenta si sensibilitatea ei, facandu-si din el un adevarat prieten, domina prima jumatate a filmului si reuseste, prin cateva nuante bine plasate, sa ne convinga ca nevoia de ocrotire, duiosia si emotia pot functiona chiar in cele mai neasteptate locuri si situatii. O data petrecuta insa rapirea fetitei (poate cea mai spectaculoasa scena a filmului), povestea se transforma intr-o excesiva numaratoare de cadavre lasate in urma de body-guard-ul care vrea sa se razbune. Din acest moment, profunzimea psihologica a scenariului dispare, facand loc unei succesiuni de scene de o duritate neobisnuita - incendieri, mutilari, maceluri - descrise in detaliu, dar lipsite de tensiune, paradoxal, tocmai in punctul culminant. Scenaristul Brian Helgeland (autorul unor excelente povesti, ca "L.A. Confidential" ori "Mystic River") scapa pur si simplu din mana povestea, aglomerand ramificatii si complicatii nemotivate intrigii. Cu un final ambiguu, discutabil ca solutie narativa si nereusit ca maniera de realizare, filmul ramane doar o poveste emotionanta despre dragalasenia si vulnerabilitatea copiilor, despre puterea de regenerare pe care o starnesc chiar celor mai impietrite personaje si, nu in ultimul rand, despre traumele la care sunt expusi intr-o lume destabilizata de violenta. Cu o distributie care include nume mari in roluri minore - Christopher Walken, Giancarlo Giannini, Mickey Rourke - si o imagine extraordinara si neobisnuit de rafinata pentru o pelicula de actiune, "Man on Fire" ar fi avut nevoie de ceva mai multa simplitate si fermitate din partea unui regizor care ne-a delectat candva cu pelicule mult mai directe si eficiente (precum "Ultimul samaritean", "Valul ucigas" ori "Inamicul statului") pentru ca lungimea sa de doua ore si jumatate sa nu oboseasca spectatorul si sa nu compromita povestea.
* "Pus pe jar" / "Man on Fire" Productie SUA-Mexic, 2004. R: Tony Scott. Cu: Denzel Washington, Christopher Walken, Dakota Fanning, Marc Anthony, Radha Mitchell, Giancarlo Giannini, Mickey Rourke, Rachel Ticotin, Jesus Ochoa. Premiera: 1 octombrie. Distribuit de InterComFilm Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
