„Psihopolitica”*), o carte de psihopatologie generală, semnată de Florin Tudose şi Devis Grebu şi publicată de Editura All se află în librării de la începutul acestei luni. La scurt timp, un nefericit atac de cord i-a curmat viaţa celebrului psihiatru.
„Cartea este o radiografie riguroasă a stării psihologice a românilor, fie că sunt alegători, fie politicieni, urmând ca cititorii să stabilească cine sunt vinovaţii de starea celorlalţi. Nu este doar o radiografie riguroasă, ci şi disperată şi dureroasă pentru că, din păcate, lucrurile nu merg într-o direcţie bună. Dar poate ăsta este blestemul ţării lui Caragiale” – punctează Prof. Univ. Dr. Florin Tudose.
„Psihopolitica”, într-o ediţie revizuită şi adusă la zi, conţine fişele tuturor personalităţilor politice importante din România ultimelor cinci decenii. Medicul psihiatru Florin Tudose scrie cu patos şi umor, fără a-şi pierde însă niciun moment uzul raţiunii şi respectul pentru propria meserie. El ne arată liderii României comuniste şi postdecembriste în toată goliciunea suferinţelor psihice şi morale care i-au afectat sau îi afectează. Şi care ne-au schimbat viaţa tuturor şi ne-o vor mai afecta multă vreme de aici înainte. Textul profesorului este bogat ilustrat de celebrul Devis Grebu.
Megalomani, snobi, timizi, narcisişti, paranoici, complexaţi, mitomani, histrioni: toate personalităţile sinistre care s-au revărsat pe eşichierul nostru politic se regăsesc printre modelele conturate de autor. Totuşi, nicăieri nu se pun diagnostice. Pentru că Florin Tudose nu a scris un tratat de psihiatrie, ci doar o serie de eseuri spectaculoase, menite să-i ofere oricărui cititor curios toate instrumentele de care are nevoie pentru a decide singur câte parale fac indivizii care se perindă la vârful instituţiilor statului şi pe ecranele televizoarelor.
Într-un interviu semnat de Gina Gheoca în revista „Psihologia azi”, din 2004, preluat în ediţia de faţă a cărţii, profesorul Florin Tudose spunea:
„Am arătat că oamenii care au anumite dizarmonii de personalitate sau sunt personalităţi accentuate într-un sens negativ, accentuate de beţia, delirul sau complexul puterii, sunt în poziţii de decizie. Am crezut că dacă publicul va înţelege acest lucru va fi mai prudent în alegerile pe care le face şi va înţelege că măcar o parte dintre aceste persoane nu au ce căuta pe scena politică. Evident că nu este un demers ce ţine de profesiunea mea, psihiatria, dar cred că orice caracterologie aparţine psihiatriei sociale. Iar descrierea tipologiei sociale are efect benefic asupra publicului. Mi-am asumat chiar şi riscul foarte mare de a ilustra cartea cu personaje publice, care se încadrau în tipologiile descrise.
- Ce efecte a produs cartea?
- Niciunul... Am făcut acest lucru în virtutea dreptului meu de cetăţean de a spune adevărul despre ceea ce văd. Nu m-am atins de intimitatea acestor personaje, nu este obiectul discursului meu. M-am legat doar de ceea ce se vede pe scena publică, pentru că politicianul se expune, pe scenă, privirilor tuturor, inclusiv privirii profesioniştilor. Spre deosebire de alţi colegi, nu cred că lumea trebuie psihiatrizată, nu cred că trebuie găsit patologicul cu orice preţ, oriunde, şi nu cred că tot ceea ce se vede poate fi şi tratat. Cartea se adresa electoratului, pentru că el trebuie să afle cât mai multe despre candidaţi. Dar trăim într-o ţară unde în timpul campaniilor electorale se interzice apariţia în mass-media a celor care vor candida, ca şi cum electoratul trebuie să ştie cât mai puţin despre cei care-i vor conduce. Electoratul este îndemnat să voteze orbeşte, aşa cum s-a întâmplat în 1992.
(...)
„Sunt partide care nu au suferit nicio restructurare. Spre exemplu, partidul de guvernământ parcă e o aripă a fostului PCR şi pare să-i respecte regulile, forma de organizare. Culmea, chiar personalităţile care conduc sunt din fostul partid comunist sau vârfurile uteciste. Este inadmisibil, după 15 ani de aşa-zisă democraţie. Aceste partide nu pot avea altă soartă decât cea avută de PNŢCD. De aceea sunt incapabile să conducă România. Pot fi acuzate că se bate pasul pe loc, că n-au responsabilitate istorică, socială, că n-au responsabilitate... pur şi simplu. Nu-şi respectă alegătorii.”
Florin Tudose s-a născut în 1952 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti şi a devenit medic psihiatru. Din 1999 este profesor universitar şi predă psihiatrie psihopatologie şi psihologie clinică. Era şeful Clinicii de psihiatrie la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti - SUUB, profesor universitar şi doctor în ştiinţe medicale. Florin Tudose a înfiinţat şi organizat împreună cu prof. dr. C. Gorgoş primul centru de sănătate mintală din România, în 1980. De asemenea, a înfiinţat şi primul serviciu de psihiatrie de legătură, devenit centru de referinţă pentru reforma în psihiatrie din România, în 1995.A publicat singur sau în colaborare peste 30 de cărţi de specialitate şi aproape 200 de articole dedicate psihiatriei. Printre acestea volumele : Vademecum în psihiatrie (1985), Orizonturile psihologiei medicale (2003), Sindroame rătăcitoare (2005), Psihiatrie în practica medicală (2007), Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi (2011), Psihiatria medicului de familie (2013).
Pasionat de jurnalistică încă din anii studenţiei, are sute de articole publicate şi zeci de emisiuni de televiziune realizate la majoritatea posturilor cu audienţă naţională. Din 1996 începe să publice volumele Psihopolitica şi Psihopolitica Recidiva (2004), o analiză socio-psihologică adesea cu caracter satiric la adresa reprezentanţilor clasei politice. Volumele se vor un arc peste timp spre inimitabila tipologie caragialiană la un secol de la dispariţia excepţionalului descriptor al societăţii şi moravurilor româneşti, un omagiu geniului tutelar al miticismului fără frontiere.
Devis Grebu, născut la Constanţa în 1933, a studiat la secţia de pictură a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu“ din Bucureşti. La vârsta de 23 de ani a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici, din care a fost exclus pe motive ideologice un an mai târziu, nepermiţându-i-se ulterior să expună în nicio galerie de artă. A părăsit ţara în 1964.
În anii 1970 a căpătat cetăţenia franceză, pe care o păstrează şi acum, alături de cea română. A reprezentat Franţa prin diverse expoziţii personale, realizări editoriale, de presă, conferinţe şi participări la diferite colocvii internaţionale, în multe ţări ale Europei şi Asiei, precum şi în Statele Unite. Are onoarea de a reprezenta Franţa şi în cartea de referinţă WHO’S WHO a celor mai buni desenatori ilustratori din lume.
Ca ilustrator de presă a colaborat de-a lungul a peste 30 de ani în mod consecvent şi substanţial, cu numeroase publicaţii printre care unele de renume internaţional, ca : The New York Times, Washington Post, International Herald Tribune, Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha’aretz, Wall Street Journal, Time Magazine, Life, Newsweek, Boston Globe, L’Express, Le Point, Le Figaro, Forbes, Business Week, Playboy, Harper’s, Atlantic Monthly, Sports Illustrated, Psychology Today, Liberation, Le Monde Diplomatique etc.
*) Florin Tudose şi Devis Grebu, Psihopolitica. Tratat de psihopatologie socială ilustrat cu 100+1 dalmaţieni ai politicii româneşti, Editura ALL.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
