În ultimii 20 şi un pic de ani, în România s-a făcut casting.S-au dat probe peste probe şi acum se joacă/ trăieşte/ difuzează"live" cel mai tare reality show al tuturor timpurilor. E unscenariu scris pentru vreo douăzeci de milioane de oameni, dintrecare mai puţin de 0,5% deţin roluri (principale sau episodice) iarrestul fac figuraţie.
Rolurile (principale sau episodice) s-au distribuit pe criteriifoarte stricte şi sunt, în marea lor majoritate, transmisibiledinastic. Mai sunt şi partituri mai mici, tot transmisibile. Cumeste şi SIDA. Asta înseamnă că, cel puţin teoretic, un figurant dindistribuţia actuală poate promova în categoria celor careinterpretează câte un rolişor episodic dacă "şade frumos". Cu saufără alifie, cum îl apucă pe fiecare şansa promovării.
În categoria celor care interpretează rolurile principale sepromovează, cum spuneam, conform principiului dinastic sau cândacesta, din motive obiective, nu este funcţional, se promoveazăconform normelor cu tradiţie ale Academiei Franceze (când crapăcâte o "vedetă", de moarte bună sau de vendetă, e promovat unpersonaj din linia a doua).
În epoca înfloritoarelor mass media audio-vizuale şiinternautice, societatea românească s-a scindat simplu, nenuanţatşi fără echivoc. Dacă în vechimea glorioaselor imperii antice lumeaera împărţită în sclavi şi stăpâni de sclavi, acum, după mai binede 21 de veacuri de "evoluţie", clasele/ categoriile sociale sunttot două, cu nume doar schimbat: figuranţi şi actori. O diferenţă,însă, faţă de vremurile de demult tot există: istoria a consemnatnu puţine revolte ale sclavilor în vreme ce figuranţilor de astăzipare să le fie suficient că se văd şi ei, din când în când, chiaragonizând în direct, la televizor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
