Ziarul de Duminică

Noutăţi la Crime Scene Press/ de Ziarul de duminică

Oana Stoica-Mujea – Mascarada

„Al cincilea volum din seria Iolanda Ştireanu. Gina Gros este o femeie frumoasă şi inteligentă. Şi absolut normală, dacă nu s-ar fi dus de bună voie într-un ospiciu privat din apropierea Bucureştiului. Mai mult, declară că a comis o crimă şi nu mai vrea să trăiască în libertate. Nu poate să spună pe cine a ucis. Nici când sau unde a făcut-o. Ancheta poliţiei nu descoperă nicio victimă şi aproape nimeni nu mai crede în vorbele femeii. Doar Mihai Iordache, încăpăţânatul comisar din precedentele volume ale seriei, consideră că are un caz.”

 

Ken Bruen – Garda

Traducere din limba engleză de George Arion Jr.

Ken Bruen s-a născut în Galway, Irlanda, în 1951. Este unul dintre cei mai importanţi scriitori mystery & thriller din Irlanda ultimelor două decenii. A absolvit Trinity College din Dublin, cu un doctortat în metafizică, după care a colindat lumea timp de peste 25 de ani ca profesor de limba engleză, predând în Africa de Sud, Japonia şi America de Sud.  A început să scrie la mijlocul anilor '90, cele mai faimoase romane ale sale făcând parte din seria care-l are drept personaj principal pe Jack Taylor. Câştigător al mai multor premii pentru literatura mystery & thriller printre care două premii Shamus.

„Garda”, primul roman din seria Jack Taylor, a fost distins cu prestigiosul Shamus Award, decernat de PWA. (De acelaşi autor şi cu acelaşi erou a mai apărut „Martirele de la Magdalen”.)

Jack Taylor a fost dat afară din Garda Siochana – forţa de poliţie irlandeză. Era şi firesc, din moment ce, bând în exces, „a pocnit în gură” un politician care nu respecta regulile de circulaţie. Îşi iroseşte zilele într-un pub. Prin aburii beţiilor îşi croieşte planuri de viitor. Fiind un anchetator pur sânge, visează să devină detectiv particular, deşi în ţara sa profesia asta nu există: „Irlandezii n-ar suporta ideea. Conceptul este periculos de apropiat de acela al detestatului «informator». Poţi scăpa cu aproape orice, numai nu cu «turnătoria».”

Într-o zi o femeie îi propune, totuşi, un job. Poliţia susţine că fata ei s-ar fi sinucis, dar mama nu crede în această versiune şi-l angajează ca să descopere adevărul.

 

Cristi Lavin – Viaţa ca un selfie

„Cristi Lavin scrie năvalnic, impetuos, cuvintele par să se aştearnă cu multă repeziciune pe pagină, ca şi cum autorul ar dori să înregistreze rapid şi cât mai exact frământările personajelor sale.” George Arion

Eroul, Cristi, îşi trăieşte ultimele zece zile într-un salon al muribunzilor, numit „Cimitirul vesel”. Fost fotograf, mai ales de nunţi, suferă de o boală extrem de  rară, insomnia familială fatală, nu poate dormi nicio clipă, arată ca un zombi. În acelaşi salon al muribunzilor e adusă o fată paralizată de la gât în jos, în urma unei sărituri la bungee-jumping. Eroul îşi rememorază viaţa, mai ales o poveste cu două prietene care voiau să se sinucidă şi care i-au amputat cxapacitatea de a iubi. Rememorările îl fac pe erou să recurgă la numeroase incursiuni în istorie, filosofie, psihologie, care ar fi acceptabile într-un asemenea roman, dacă ar fi limitate. Din păcate sunt zeci şi zeci de pagini de teorii care îndepărtează cititorul de povestea iniţială. Finalul este neaşteptat.

Menţionăm că romanul a avut o poveste neplăcută la tipărire: tipografia a omis ultimele două capitole (cartea sfârşeşte la pagina 175 şi nu 208), exemplare care au fost difuzate înainte ca editura să le retragă pe toate. Prin urmare, dacă se întâmplă să fi cumpărat un asemenea exemplar, scrieţi editurii, care vă va trimite pe costul ei un exemplar complet.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.