Ziarul de Duminică

“Nobel contra Nobel” sau bătrânul poet faţă cu economia mondială

“Nobel contra Nobel” sau bătrânul poet faţă cu economia mondială/ de Lucian Vasilescu

“Nobel contra Nobel” sau bătrânul poet faţă cu economia mondială/ de Lucian Vasilescu

Autor: Lucian Vasilescu

14.10.2011, 00:08 318

Am fost foarte curios să aflu cine o să ia, anul acesta, Premiul Nobel pentru Economie (care se acordă abia din 1969). Nu că m-ar interesa prea tare această ştiinţă (o fi ştiinţă?) ci pentru că, în ultimii ani, economia mondială, aşa cum a fost ea desenată inclusiv de laureaţii ei Nobel se află în pragul falimentului.

Cohorte de iluştri economişti au fost premiaţi pentru contribuţia lor remarcabilă la "bunăstarea globală" ale cărei roade otrăvite le culegem astăzi. Pe lista istorică a premianţilor, doar specialişti din Occident (rătăciţi sunt doar un indian şi doi israelieni). Dar pentru care fapte au fost, oare, aceştia răsplătiţi? Iată câteva dintre justificările Comitetului care decide asupra premiilor: "Pentru analiza pieţelor financiare şi a efectelor acesteia asupra deciziilor de cheltuire şi astfel asupra ocupaţiei forţei de muncă, producţiei şi formării preţurilor", "Pentru analiza asupra comportamentului de economisire de pe piaţa financiară", "Pentru lucrările despre teoriile creşterii economice", "Pentru contribuţiile la teoria pieţelor şi la folosirea eficientă a resurselor", "Pentru contribuţiile fundamentale la teoria formării preţurilor în cazul problemelor financiare", "Pentru contribuţia la teoria folosirii optimale a resurselor", "Pentru contribuţiile fundamentale la teoria economică a bunăstării", "Pentru analiza politicilor fiscală şi monetară în diferite sisteme ale cursului de schimb şi pentru analiza domeniilor optimale ale monedei" (nu am respectat cronologia, dar nu are nici o importanţă). Păi, dacă tot am avut (gratis) la dispoziţie cel puţin o "contribuţie fundamentală la teoria economică a bunăstării" de ce naiba n-am aplicat-o? Nu mă pricep, nu mă bag, dar poate o fi fost prea fundamentală (sau mult prea fundamentală). Una peste alta, am aflat că, anul acesta, Premiul Nobel pentru Economie a revenit unor cetăţeni (vreo doi şi tot americani) pentru oarece studii empirice. Cum ştiu ce-i aia empiric, zic şi eu: la aşa vremuri, aşa premiu.

În 1969, când s-a acordat primul Nobel pentru economie, Tomas Transtromer (născut în 1931), un conaţional al domnului Nobel, publicase deja cinci volume de poezie. A continuat să publice şi după 1990 când, în urma unui accident cerebral a rămas cu un sever beteşug fizic şi abia mai putea să vorbească.

În anul 2003 l-am fotografiat pe Tomas Transtromer la Struga, în Macedonia (foto 1-4), când, însoţit de soţia sa, a sădit un copac în parcul central al oraşului. Asta pentru că aşa cerea tradiţia: primise "Marele Premiu - Cununa de Aur - al Serilor de poezie de la Struga" (distincţie uriaşă, acordată şi lui Nichita Stănescu, în anul 1982). Din 2003 şi până acum, alţi şi alţi iluştri economişti au primit, an după an, Premiul Nobel. După cum am văzut, pentru "contribuţii fundamentale". Despre Transtromer nu s-a prea mai auzit mare lucru în afara faptului că a fost tradus în vreo 50 de limbi (inclusiv în română, în 2003 şi 2005, la editura Polirom, de către actualul director al ICR Stockholm, Dan Shafran). Asta până anul acesta, când Tomas Transtromer a primit Nobelul pentru literatură. După care va face tot ceea ce ştie el să facă: să scrie poezie. La ce bun? - mă întreb. La ce bun poezia printre atâtea şi atâtea "contribuţii fundamentale" la teoria economică a bunăstării de astăzi? O fi ştiind el, bătrânul poet, dar ţine ascuns... Sau poate că ne-a spus-o deja, la finalul poemului Pietrele (publicat în volumul "Pagini din cartea nopţii", editura Polirom, 2003, în traducerea lui Dan Shafran):

" (...) Acolo

toate acţiunile noastre,

limpezi ca lumina zilei,

se prăbuşesc nu în abis,

ci în noi înşine. "

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO