De curand, s-au implinit o suta de ani de la nasterea poetului chilian Pablo Neruda. Numai ca, in loc sa fie sarbatorit, scriitorul a fost pus la zid, imputandu-i-se toate pacatele sale de colaborationist stalinist si nu numai.
Ca orice sud-american, Neruda a fost patimas in toate cele (memoriile sale, intitulate "Marturisesc ca am trait", dau seama cu asupra de masura, abundand in sperma, sange si felurite umori, de la tinerete pan' la batranete).
Ca multi alti scriitori sud-americani, a fost de stanga, chiar prea de stanga uneori. Laureat al Premiului International pentru Pace si al Premiului Stalin (ambele decernate la Moscova in anii '50), Neruda a fost unul dintre intelectualii consacrati angrenati de masinaria de propaganda sovietica intr-un razboi de uzura cu presa occidentala. Daca poetul francez Paul Eluard a aprobat public executia poetului praghez Zavis Kalandra, Neruda a mers chiar mai departe, luand parte la unul dintre comploturile sovietice de asasinare a lui Trotki. Diplomat chilian in exercitiu la Ciudad de Mexico, Neruda i-a obtinut pictorului David Alfaro Siqueiros, conducatorul comandoului care l-a atacat pe faimosul disident, un pasaport cu care teroristul a putut parasi tara.
Contestat de unii si hulit de altii, poetul va obtine, totusi, in 1971, Premiul Nobel pentru Literatura, starnind inclusiv protestul unor membri ai Academiei Suedeze care facusera parte din comisia de acordare a premiului. Pe site-ul www.weeklystandard.com, Stephen Schwartz reia, in articolul "Poet prost, om rau", toate aceste acuzatii, adaugandu-le si unele, la fel de serioase, de natura estetica. Se pare ca acela pe care Gabriel Garcia Marquez (amic, si el, de-al lui Castro) l-a numit "cel mai mare poet al secolului XX" a plagiat, in volumul "Douazeci de poeme de dragoste si un cantec disperat", din Rabindranath Tagore, o poezie copiind-o, chiar, cuvant cu cuvant. In alta realizare a sa (tradusa in engleza de poetul american Robert Bly), Lincoln reprezinta nici mai mult nici mai putin decat elemementul marxist in dezvoltarea SUA! In fine, intr-un alt poem "antologic", Neruda vorbeste entuziast despre cel mai mare criminal al secolului trecut: "Sa fim oameni! Aceasta e legea lui Stalin!.../ De la Stalin sa invatam/ Sinceritatea-i plina de intensitate,/ Clarviziunea-i... /Stalinisti - sa purtam acest titlu cu mandrie!" s.a.m.d.
Filmul "Il Postino", care descrie amurgul lui Neruda, dezamagit de contestarile la care a fost supus, l-a fascinat atat de mult pe Bill Clinton, incat stapanul Biroului Oral a vrut sa-i daruiasca lui Hilary o editie in limba engleza a poeziilor chilianului. Cu asemenea suporteri in Statele Unite, Neruda nu are acelasi ecou azi la el acasa. Criticii latino-americani considera ca Nobel-ul acordat lui i s-ar fi cuvenit, de fapt, contemporanului sau, Vicente Huidobro. Istoria nu se scrie, insa, dupa canoane poetice. Politicul prevaleaza, uneori in cele mai ciudate feluri. Pablo Neruda e o dovada irefutabila.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
