Cu clepsidra timpului de creaţie umplută a creştere, septuagenara Ileana Dana Marinescu nu are astâmpǎr. Ne-a poftit pe 29 şi 30 august, la focul Cuhniei de la Palatul Mogoşoaia, pentru o demiurgie a regnurilor: apǎ, aer, pǎmânt.
Recup-art-ul (valorizarea expresivă a deşeurilor) este cel mai preţios şi înduioşător soclu pentru balanţa, tot mai grav dezechilibrată, dintre Natură şi Cultură. Reciclaj-deturnare şi colaj-bricolaj sunt tehnologiile artistice ale unui basm obiectual cu care o artista ne-a surprins după 60 de ani. Pe parcursul ultimului său deceniu de intens travaliu, Ileana Dana Marinescu a devenit unul dintre cei mai tenaci şi fermecători „recuperatori” întru estetic din bric-à-brac-ul casei. Dana Castelana este numele ei de gazdă în CasAtelierul Miracolelor, de lângǎ Universitatea de Teatru şi Film. Artista a elaborat în expoziţia rezumativă a unui deceniu de artă obiectuală (din 2014) compuneri de assemblage cu piese scenografiate pe arii de până la trei metri. Palpează de acum sensul instalaţionismului. Pentru cubul cu boltă misterios deschisă a Cuhniei Mogoşoaiei, artista a decis, stăpână pe baghetă, „să despartă apele”.
Ca un Prospero feminin cu mantie de pluş zmeuriu fanat s-a aflat în stare de născocire irepresibilă, pe registre mari. A generat trei regnuri de expansiunea pletorică a biomorficului. Acvaticul, Înaripatul şi Târâtoarele Danei Marinescu au stupoarea invadatoare a unui eteroclit meraviglioso, traversat de un proaspǎt tonus ludic. Artista etalează un repertoriu nou, imbatabil, de deghizamente conjugări/deturnări insolit-ingenioase. Sârmă ghimpată ajunsă schelet de baracudă; ichtios din crucifixuri; curbura unui far de spate de caroserie devine un macrou în zbatere; burlane de tablă cotite în armonică înaintează reptilian; solzi de zinc, aripi nituite, plase de sârmă vibrează aerul a elitre sau a meduze; scânduri vechi se decupează animist în boturi de ştiucă sau ciocuri de hultani. Toate nimicurile de plastic transparent servesc diafanului, precum tabla de zinc a scocului casei devine carapace, chitină, rânduri de solzi, modelând tăria.
Dana Marinescu a făcut voltă gravă peste universul parfumat al budoarului, casnicului, cochetului. A prins un suflu întrupător care ar mântui, demiurgic, orice friş industrial. I-aş spune Eu-morfoză, în sensul unicităţii dar şi în cel elin, al bunătăţii. Căci artista e, moralmente, un candid Salvator imaginativo-manual de rebuturi obiectuale ale trecerii noastre, dovedit distructive, prin Natură. Ape-Aer-Pământ, reinvocate artistic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
