Seria celebrarilor prilejuite de aniversarea a 200 de ani de la nasterea lui Ludovic-Napoleon (1808-1873), imparatul Frantei intre 1852 si 1870, a fost deschisa la Bucuresti de Ambasada Frantei, pe 23 aprilie 2008.
Excelenta-Sa domnul Henri Paul, ambasadorul Frantei la Bucuresti, a invitat, pentru dupa-amiaza acelei zile, la trei conferinte.
Prima din program era aceea a profesorului Lucian Boia, istoric reputat, colegul nostru de la Universitatea din Bucuresti, si viza cartea sa recent aparuta NAPOLEON III le mal-aime, adica Napoleon al III-lea cel neiubit.
Urma conferinta lui Emmanuel Starcky, director al Muzeului National din Compiegne, si apoi aceea a Roxanei Theodorescu, director general al Muzeului National de Arta al Romaniei, privitoare la expozitia Napoleon III si Romania.
Expozitia aceasta va fi deschisa la Compiegne in toamna anului 2008, pentru ca in primavara anului 2009 sa fie transferata la Bucuresti. Asa cum a marturisit Lucian Boia la inceputul conferintei despre cartea sa aparuta in anul 2008, proiectul era mult mai vechi decat punerea lui in opera. Cartea a aparut la Paris, in celebra Editura Les Belles Lettres, si concomitent la Bucuresti, in Editura Humanitas. Autorul tinea mult la acest proiect si, la fel, potrivit dedicatiei urmand paginii de garda, si mama domniei-sale, disparuta cu putin timp inaintea aparitiei cartii. Lucian Boia a tinut sa-si previna publicul de faptul ca aceasta carte nu este o biografie. Ea vrea sa dea, in intentia autorului - dupa convingerea noastra, reusita -, de gandit cititorului asupra unei personalitati atat de controversate in epoca si in istoriografie deopotriva.
Acest om care a ajuns, in urma imprejurarilor istorice, imparatul Napoleon al III-lea al Frantei, a gandit idei si proiecte extraordinare pentru tara sa, pentru Europa si pentru toata lumea.
Era acelasi cu cel vazut de catre Victor Hugo drept "Napoleon cel Mic", iar mult mai recent, de catre Philippe Seguin, ca "Ludovic-Napoleon cel Mare". Dincolo de aceste extreme, a fost mai mult neiubit decat iubit.
Isi dorea proiectele puse in practica si a incercat cu tot dinadinsul sa le duca la bun sfarsit. A vrut, cum scrie Lucian Boia, sa remodeleze Franta, Europa si lumea.
Ar fi de limpezit asadar, in viziunea aceluiasi istoric, "geneza unei viziuni politice si sociale foarte particulare, obiectivele urmarite si modul in care au fost puse in opera, iar la sfarsit sa facem bilantul, plin de contraste, al implinirilor si esecurilor".
Contemporaneitatea lui Napoleon al III-lea cu unele personalitati pe care s-a sprijinit, politic si nu numai, poate aduce un plus de intelegere asupra a ceea ce epoca sa a lasat Frantei si lumii.
Iata, asadar, doar cateva portrete dintr-o panoplie partial ilustrata in cartea lansata in aprilie la Ambasada Frantei. Mai intai, Achille Fould (1800-1867).
A fost ministru de finante intre 1849-1852 si 1861-1867 si una dintre cele mai apropiate personalitati de Napoleon ale comunitatii evreiesti, adept convins al liberului schimb si fondator, in 1852, al Creditului Mobiliar.
Apoi, trebuie amintit baronul Georges Haussmann (1809-1891), al carui nume a ramas pe drept imortalizat in titulatura unuia dintre bulevardele capitalei Frantei: ca prefect al departamentului Seine intre 1853 si 1870, a condus marile lucrari de modernizare a orasului.
Din aceasta lista mult rezumata nu poate lipsi, desigur, vicontele Ferdinand de Lesseps (1805-1894), nascut la Versailles, constructorul Canalului de Suez, inaugurat in 1869. Tot el, punand in practica ambitiile globaliste ale lui Napoleon al III-lea, a inceput si lucrarile pentru Canalul Panama.
Voi incheia aceasta serie cu un nume pe care l-am mai evocat si asupra caruia voi reveni: Victor Duruy (1811-1894).
Acest ilustru contemporan al lui Napoleon al III-lea a fost ministru al instructiunii publice intre 1863 si 1869, cand a realizat reforme foarte utile pentru Franta, precum refacerea invatamantului filosofic, crearea unui invatamant secundar special si a vestitei (mai apoi) Scoli Practice de Inalte Studii (Ecole Pratique des Hautes Etudes, 1867).
Acelasi Victor Duruy a ramas foarte cunoscut si prin Istoria romanilor, opera monumentala in cateva volume, aparuta intre anii 1879 si 1885.
Notam ceva mai sus faptul ca istoriografia a consemnat reusitele si esecurile lui Napoleon al III-lea.
Printre cele dintai, asa cum se stie, s-a numarat, desigur, Unirea Principatelor din 1859, care a dat nastere statului national Romania. Venirea, in 1866, a lui Carol I la conducerea tinerei tari s-a petrecut pe aceeasi traiectorie benefica.
Manifestarea de la Ambasada Frantei s-a incheiat cu un eveniment-surpriza: lui Lucian Boia i-a fost acordata, din partea guvernului Frantei, pentru "contributia eminenta la cercetarea istorica si la relatiile culturale dintre Franta si Romania", distinctia Chevalier dans l?Ordre des Arts et des Lettres.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
