Săptămâna trecută prezentam la rubrica intitulată Cartea de artă albumul de arta „Muzica în arta lui Alexandru Tipoia – Simfonia fantastică a operei” tipărit de Institutul Cultural Roman, volum semnat de fiul pictorului, artistul plastic George Tzipoia. Ieri, 7 mai, la sediul ICR din Bucureşti s-a lansat albumul şi s-a vernisat expoziţia cu acealşi nume, care va rămâne deschisă până în 17 mai.
Expoziţia cuprinde atât lucrări circumscrise temei muzicale, cât şi lucrări în care pictorul a abordat alte teme, fiind astfel punctată evoluţia interioară extrem de bogată, desfăşurată pe parcursul a 60 de ani de creaţie, a unuia dintre cei mai mari artişti plastici ai României.
Creator de anvergură, „verigă importantă în lanţul Maeştrilor picturii românesti“ (Florin Niculiu), Alexandru Tipoia (1914 – 1993) şi-a păstrat, în vremuri de restrişte, o exemplară integritate estetica şi etică. Coleg de generaţie cu Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu şi Ion Ţuculescu, în perioada de după instaurarea regimului comunist în România artistul a rămas, deliberat, într-un con de umbră. Albumul publicat de Institutul Cultural Român contribuie la recuperarea şi recunoaşterea cuvenită unei opere plastice remarcabile.
„Printre artiştii plastici români a căror operă este marcată de muzică – în sensul cel mai înalt al termenului – Alexandru Ţipoia ocupă un loc aparte. Se poate spune, fără greş, că Ţipoia este artistul etalon a cărui operă de Constructor este strâns legată prin formă, de armonia muzicii mari, cu adânci inflexiuni existenţiale. El a creat în plastică, pornind de la sugestia asemănării corpului viorii cu cel al corpului feminin, o lume personală gravă, de adâncă spiritualitate.
Timp de mai bine de treizeci de ani, până la moarte, artistul a trăit într-un continuu univers al tonurilor grave, al formelor muzicale elevate, inspirându-se şi transpunându-le în forme plastice, creând propriile sale Partituri vizuale în infinite jocuri de aluzii armonice între Corpul viorii, regina instrumentelor, şi Corpul femeii, regina sentimentelor.
Frumuseţea, echilibrul şi gravitatea imaginii sunt deseori inspirate de frumuseţea, echilibrul şi gravitatea muzicii, de bogăţia ei lăuntrică, de marile ei teme, căci artistul lucra deseori ascultând muzică, lăsându-se transportat de aceasta în sfere dintre cele mai înalte.“ – George Tzipoia
„Formula artistică a lui Baba, aceea a lui Ciucurencu, aceea a lui Ţuculescu şi aceea a lui Ţipoia sunt faţetele particulare ale unei lumi unice şi inepuizabile. În vreme ce Baba priveşte epopeic, sadovenian, o umanitate sumultan înălţătoare şi dramatică, Ciucurencu priveşte extatic spectacolul crud al luminii, al vegetaţiei şi al meteorologiei, iar Ţuculescu resuscită memoria substanţei cromatice şi clamează voluptăţile ei abisale, Ţipoia cercetează, pe toate palierele şi în toate registrele, disponibilitatea limbajului de a se recrea pe sine însuşi ori de a construi lumi alternative şi mereu imprevizibile. Antropocentrismul lui Baba, hedonismul apolinic al lui Ciucurencu şi submersia dionisică a lui Ţuculescu sunt completate firesc de estetismul cu sclipiri metafizice şi de geometria senzuală pe care se sprijină toată creaţia lui Alexandru Ţipoia.
Numai că, în timp ce mai marii sau mai modeştii săi colegi de generaţie participau cu penelul şi cu şpiţul la muncile cîmpului sau la treburile oţelăriilor, în timp ce ei alungau chiaburii şi pictau în transă voioşiile colectivizării, Alexandru Ţipoia se interesa de lucrurile mărunte, cum ar fi, de pildă, geometria ascunsă şi eternă a obiectelor perisabile, armonia formelor nespectaculoase în care se reflectă, însă, marile armonii ale universului însuşi. Problemelor imediate, legate de comanda oficială şi de promisiunea unei poziţii sociale şi a unei cariere profitabile, el le-a preferat austeritatea, rigoarea morală şi prezenţa publică discretă pînă la marginea anonimatului.“ – Pavel Şuşară
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
