Ziarul de Duminică

Modelul Mănăstirii Antim/ de Marius Vasileanu

Modelul Mănăstirii Antim/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

30.01.2014, 23:57 1042

O fărâmă de rugăciune este mai importantă decât sute de pagini de lecturi teologice - toată lumea este de acord cu aceasta. Dar vine vremea când, pentru orice creştin, alături de rugă, cunoştinţele de teologie, deprinse cu metodă (universitară), devin indispensabile.

Ce părere aveţi însă despre o mănăstire sau un grup de monahi a căror cultură înainte de toate închinată trăirii creştine - având aşadar drept axă fundamentală de coordonate rugăciunea -, este susţinută firesc şi de cultura teologică sine qua non, dar şi de profunde studii de medicină, psihologie, filosofie, matematică, fizică, chimie, literatură, istorie, filologie, astronomie, biologie, genetică etc. etc.?

O să mi se spună că acesta ar fi un deziderat greu de atins. Greu, dar nu imposibil. Într-un substanţial procent, tocmai aceasta era alcătuirea grupării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, bazată, între altele, pe comunitatea monahală de acolo...

Zilele trecute am recitit un document mai amplu despre Mănăstirea Antim din Bucureşti scris de fostul stareţ al acesteia dintre anii 1944-1948, Pr. Vasile Vasilachi (ulterior ajuns în SUA). Tocmai pentru demonstrarea celor de mai sus reproduc în cele ce urmează lista cu monahii şi fraţii care alcătuiau comunitatea monahală de la Mănăstirea Antim în anii în care a fost păstorită de Pr. Vasile Vasilachi (foto 1), dar şi paragraful introductiv, care are greutatea sa:

SOBORUL MĂNĂSTIRII ANTIM

La toate aceste frumoase realizări şi proiecte mari de viitor de a cumpăra Institutul Pompilian ce se învecina cu Mănăstirea Antim, şi în care voiam să facem şcoli superioare de cultură creştină cu profesori călugări mai la toate obiectele; apoi şi aceea de a deschide cabinete medicale conduse de călugări medici, îmi stăteau întru ajutor soborul Mănăstirii Antim din acel timp. Pentru a se vedea din cine era alcătuit acest sobor, prezint în cele ce urmează lista preoţilor şi studenţilor din acel timp:

 

1.         Arhimandritul Haralambie Vasilachi, vestit predicator şi scriitor de cărţi teologice, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, care a murit în închisoare;

2.         Arhimandritul Benedict Ghiuş, Asistent Universitar;

3.         Arhimandritul Sofian Boghiu, student la Teologie şi la Academia de Arte Frumoase, secretar şi casier al Mănăstirii;

4.         Arhimandritul Felix Dubneac, student la Teologie, Filosofie şi Arte Frumoase;

5.         Ieromonahul Antonie Plămădeală, student la Teologie (Actualul Mitropolit al Ardealului);

6.         Ierodiaconul Roman Stanciu, student la Teologie, Geografie şi Farmacie – actualul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor;

7.         Protosinghelul Gherasim Cristea, student la Teologie şi eclesiarh mare – actualul Episcop Vicar la Râmnicul Vâlcea;

8.         Ierodiaconul Tarasie Negru, student la Teologie, Latină şi Greacă;

9.         Ierodiaconul Emilian Havrici, student la Teologie şi Litere;

10.       Protosinghelul Veniamin Gavrilovici, student la Teologie şi dirijorul corului Mănăstirii;

11.       Ierodiaconul Celestin Grigorescu, student la Medicină;

12.       Ierodiaconul Irineu Cheorbeja, student la Medicină;

13.       Ierodiaconul Stelian Ciobotaru, student la Medicină;

14.       Ierodiaconul Emilian Lupu, student la Medicină;

15.       Ierodiaconul Efrem Hâncu, maestru la atelierele Institutului Biblic;

16.       Ierodiaconul Neofit Nica, student la Teologie;

17.       Fratele Andrei Scrima, student la Medicină şi Teologie;

18.       Protosinghelul Petroniu Tănase, student la Teologie şi Matematică;

19.       Ieromonahul Emilian Andrei, student la Teologie;

20.       Ierodiaconul Porfirie Frunză, student la Teologie;

21.       Ieromonahul Ioasaf Ganea, student la Teologie şi Conservator;

22.       Ieromonahul Maxim Mereanu, student la Teologie şi Politehnică;

23.       Arhimandritul Iustinian Florea, student la Teologie;

24.       Ieromonahul Pavel Leca, student la Teologie;

25.       Protosinghelul Severian Burancea, student la Teologie;

26.       Protosinghelul Urpasian Popa, student la Teologie;

27.       Ieromonahul Eraclie Tăutu, student la Teologie;

28.       Fratele Valentin Vitkovski, corist la Opera Română;

29.       Fratele Alexandru T., student la Matematică;

30.       Arhimandritul Ştefan Lucaciu, doctorand în Teologie;

31.       Ieromonahul Paul Bogdan, funcţionar la Institutul Biblic;

32.       Protosinghelul Macarie Brabete, student la Teologie;

33.       Ierodiaconul Pimen  Georgescu, student la Teologie, Greacă şi Latină;

34.       Arhimandritul Bonifaciu Barancea, iconar;

35.       Protosinghelul Ghedeon Coşofreţ, student la Teologie şi eclesiarh mare;

36.       Ieromonahul Damian Stogu, ajutor de iconom;

37.       Ierodiaconul Macarie Dorobanţu, cântăreţ;

38.       Fratele Luca Boghiu, elev la Seminar;

39.       Monahul Agaton Negraru, prescurar;

40.       Fratele Petru Achiţenei, student la Arte Frumoase;

41.       Ierodiaconul Antinoghen, diacon;

42.       Fratele Sandu Tudor, scriitor – mai târziu Ieromonahul Daniil Tudor, care a murit în închisoare;

43.       Protosinghelul Nicodim Ioniţă, fost Igumen al Antimului, care a murit pe front;

44.       Protosinghelul Paisie Prelipceanu, student în Teologie şi Muzeografie.

(Vezi volumul semnat de Pr. Vasile Vasilachi, intitulat „De la Antim la Pocrov”, apărut în limba română la Ed. „Cuvântul Vieţii”, Detroit, Michigan, USA, 1984, p. 35-38 (foto 2) carte aflată în curs de reeditare la Ed. Eikon, Cluj Napoca).

Ceea ce putem observa rapid este, practic, minoritatea celor fără studii universitare. Majoritatea celor de mai sus fie au absolvit chiar doctorate deja – precum Pr. Benedict Ghiuş, precum Pr. Haralambie Vasilachi şi fratele de sânge al acestuia, Pr. Vasile Vasilachi, autorul rândurilor de mai sus – fie universităţi, fie erau studenţi, unii chiar la două facultăţi...

Au fost cumva mai puţin „trăitori” cei de mai sus, le-a fost perturbată prin ceva dedicarea către rugăciune şi practica monahală? Nicidecum! – astăzi putem să o spunem apăsat, bună parte dintre cei sus-menţionaţi au devenit în timp personalităţi importante ale Bisericii Ortodoxe Române şi ale vieţii spirituale (duhovniceşti) de sub această parte de cer.

... Nu prea ar mai trebui nimic de adăugat la aceste modeste rânduri. Şi totuşi, nu pot să nu-mi amintesc despre o discuţie avută recent, anul trecut, cu una dintre maicile-ghid ale unei foarte importante mănăstiri ortodoxe din România. De la una la alta, când am aflat că sunt aproximativ o sută de maici în mănăstire, am întrebat câte dintre acestea sunt studente sau absolvente de teologie ori măcar de seminar teologic. Schimbându-se la faţă (în sens lumesc, adică înroşindu-se), maica cu care stăteam de vorbă a recunoscut că doar trei-patru, ba şi acestea au ajuns să intre la studii la insistenţa şi „porunca” ierarhului locului. Nu ştiu dacă procentual situaţia la alte mănăstiri româneşti ortodoxe este aceeaşi. Dar nu cred că sunt foarte multe, chiar dacă am cunoştinţă că ar mai exista câteva astfel de tendinţe, astăzi, care să se apropie sau să viseze la „performanţa” de odinioară a soborului de la Mănăstirea Antim din anii premergători comunismului. Cu siguranţă că există, dar nu am la îndemână o astfel de statistică la nivelul tuturor mănăstirilor din România ortodoxă contemporană.

Ceea ce vreau să subliniez prin aceste rânduri este puterea de exemplu a aceea ce a însemnat cândva Mănăstirea Antim. Între altele, dincolo de aportul personal al unor personalităţi şi de şansa de a vieţui pentru puţină vreme încă într-o lume (aproape) normală, nepervertită de comunism, reuşindu-se şi coagularea unor laici, intelectuali de marcă ai Bucureştiului, acesta a fost terenul în care a încolţit şi a înflorit mişcarea Rugul Aprins – fenomen unicat în lumea ortodoxă.

La polul opus, ignoranţa şi avânturile talibane, ortodoxiste, aduc numeroase prejudicii Bisericii – precum feluritele angajamente semidocte (vezi opoziţia la apariţia paşapoartelor şi cărţilor de identitate cu cipuri etc etc). O brumă de cultură, măcar teologică, ar aduce un dram de reţinere şi bun-simţ în angajarea monahilor ortodocşi în astfel de subiecte.

Iată de ce există în mai multe surse relatarea că acelaşi tip de mănăstire „de intelectuali” visa să coaguleze şi Pr. Daniil (Sandu Tudor) – poate chiar pe muntele Rarău, unde a fost stareţ în ultimii ani înainte de a fi arestat şi de a fi martirizat în închisoarea de la Aiud.

Această triadă, rugă-teologie-cultură, este încă un răspuns la provocările lumii de astăzi şi, cu siguranţă, viitoare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO