Roberto González Echevarría, celebru profesor de Literatură comparată la Universitatea Yale, specialist de anvergură în cultura ibero-americană, distins cu numeroase premii pentru activitatea pe care o desfăşoară de decenii întregi, legat pentru totdeauna, prin multiple fire, de universul atât de aparte al continentului sud-american (este, el însuşi, originar din Cuba), a elaborat, la capătul unei impresionante munci de documentare, o foarte interesantă teorie a romanului latino-american pornind de la semnificaţiile pe care le are, în acest spaţiu cultural, imaginea Arhivei. Aceasta reprezintă, în viziunea sa, chiar mitul ficţiunii specifice zonei.
După cum a demonstrat criticul în excelentul lui studiu intitulat Mito y archivo. Una teoría de la narrativa latinoamericana, caracteristicile „Arhivei” ar fi următoarele: prezenţa în acest simbolic spaţiu nu doar a istoriei, ci şi a elementelor mediatoare anterioare, prin care se ajunge la nararea ei cronologică; apoi, existenţa unui istoric în interior, personaj care citeşte textele, le interpretează şi le (re)scrie. De asemenea, prezenţa unui manuscris incomplet, pe care istoricul încearcă să-l desăvârşească. Legătura dintre fenomenul literar latino-american şi reprezentările textuale ale Arhivei trebuie privită, în primul rând, din perspectiva importanţei pe care o au, aici, istoria şi mitul. Desigur, miturile relatează, simbolic, evenimente petrecute în timpul primordial al începuturilor, după cum a demonstrat Mircea Eliade. Şi, câtă vreme avem de-a face cu evaluarea estetică a unui început, a unei origini, e de înţeles interesul manifestat de mai toţi reprezentanţii prozei de pe continentul sud-american pentru aceste aspecte. Căci, pe de o parte, istoria a oferit nu doar promisiunea noutăţii, ci şi pe aceea a diferenţierii de orice altceva, devenirea istorică aşa cum va fi ea reflectată aici la nivel literar ajungând să fie considerată „drept unica istorie nouă a acestei lumi.”
González Echevarría explică aceste caracteristici atât de aparte prin legătura stabilită între discursul istoric (istoriografic) şi literatura latino-americană, dar şi ţinând seama de faptul că, în linii mari, ele apar cam deodată în Lumea Nouă. Devine, deci, clar, că aici istoria însăşi e crucială şi va juca un rol determinant în crearea unui nou mit, al Arhivei însăşi, discursul istoric, ca şi realitatea unor evenimente istorice jucând, pentru proza latino-americană, un rol asemănător cu cel pe care l-au avut în Spania poemele epice specifice epocii medievale. Iar răspunsul la întrebarea cum pot oare coexista mitul şi istoria la nivelul romanului latino-american e reprezentat poate cel mai bine de extraordinarul exemplu al cărţii lui Gabriel García Márquez, Un veac de singurătate. Ipoteza criticului este că, neavând o formă proprie, romanul, privit în general şi de la începuturile sale, şi-a asumat-o pe cea a unui document dat, căruia i-a încredinţat, simbolic, şi capacitatea de a transmite adevărul – adică, puterea! – în momente bine definite ale istoriei. Romanul, aşadar, va imita anumite documente pentru a le evidenţia convenţionalismul, iar astfel limbajul său va primi o formă specifică. Iar când romanul latino-american îşi va asuma discursul juridic sau pe cel antropologic, va face asta prin intermediul imaginii arhivei, depozit simbolic al cunoaşterii şi al puterii pe care aceasta o determină.
Roberto González Echevarría
Tradiţia literară care va lua, aşadar, fiinţă, în Lumea Nouă are în vedere mai cu seamă cele trei manifestări ale aşa numitului „discurs hegemonic occidental”, analizate în această ordine de González Echevarría, şi anume: legea în perioada colonială, scrierile ştiinţifice ale naturaliştilor sau exploratorilor din secolul al XIX-lea şi antropologia în epoca contemporană. Iar dacă textele juridice reprezentau, la începuturi, încercarea de a da legimitimate unui nou tip de discurs din ce în ce mai prezent în Lumea Nouă, este clară acum importanţa mimesis-ului, câtă vreme vechile formule retorice europene sunt preluate şi imitate, pentru ca prin intermediul acestui proces de imitaţie puterea Centrului să poată fi temporar suspendată, căci încă de pe acum textele Lumii Noi reprezintă şi acte de subminare ori de parodiere incienetă a marilor modele, tocmai în vederea unei viitoare eliberări de sub constrângerile lor. Relaţia dintre cunoaştere şi putere va fi, mai târziu, evaluată în cadrul oferit literaturii latino-americane de discursul antropologic, din ce în ce mai important în secolul XX, cea dintâi expresie a acestuia la nivel literar fiind „romanul teluric care exprimă o etnografie extrem de conştientă de sine şi de mecanismele care îi determină apariţia, impunându-se, astfel, treptat, modelul pentru viitoarele ficţiuni ale Arhivei”, cea mai elaborată dintre ele, Un veac de singurătate combinând, în camera lui Melchiade, dimensiunea ştiinţifică a Enciclopediei engleze cu cea imaginativ-miraculoasă prezentă în povestirile din cele O mie şi una de nopţi arabe.
Am avea, deci, de-a face, doar cu iluzia unui întreg perfect, însă adevărul despre Arhivă este că ea e nu doar incompletă, ci şi plină de numeroase goluri – la nivel simbolic identificabile în lipsurile din naraţiunea cuprinsă în manuscrisele lui Melchiade, care nu se suprapune perfect cu cea marqueziană – numai că acest aspect ţine de chiar individualitatea sa, constând, în mare măsură, în inutilitatea de a impune o imagine a perfecţiunii, tocmai în împerfecţiunea asumată (asemenea celei a fiinţei umane!) constând specificul său. Într-adevăr, marele gol semnificat de moartea însăşi sau de memoria imperfectă şi gata mereu să-i trădeze pe naratorii ameninţaţi de ravagiile vârstei, cum ar fi Melchiade al lui Garcia Marquz sau Cristofor Columb al lui Alejo Carpentier, nu indică, aşa cum s-ar putea crede, „o simplă elibrare de constrângerile vreunui discurs dominant, ci chiar contrariul”: deoarece golul, afirmă González Echevarría, „reprezintă medierea, e acel spaţiu întemeietor, în sensul de limită a limitei.”
Roberto González Echevarría, Mito y archivo. Una teoría de la narrativa latinoamericana. Nueva edición, Ciudad de México, Fondo de Cultura Económica, 2010
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
