Masurile luate de Ministerul Invatamantului cu privire la ajustarea politicii manualelor alternative a reprezentat o lovitura serioasa pentru editorii implicati. Mihai Penescu, fost cadru didactic la Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti, actualmente directorul Editurii ALL, este unul dintre acestia.
- Inceputul noului an scolar a readus in discutie problema manualelor alternative. Cum se prezinta la acest capitol editura pe care o conduceti?
- Chestiunea manualelor scolare ma deconcerteaza. S-au petrecut, asa cum se stie probabil, tot felul de lucruri in ultima vreme, au aparut o serie de probleme care au bulversat piata de carte scolara. In mod ciudat, necazurile par a fi de ordin strict administrativ.
Atitudinea Ministerului Educatiei a schimbat complet imaginea noastra pe piata, influentand-o intr-un fel care interzice orice pas inainte. In atari conditii, nu vad cum am putea merge mai departe. In toamna asta, cred ca nici o editura de carte scolara nu e capabila sa prevada ce se va intampla.
- Cum ati inceput?
- Putina lume stie ca pentru a construi o editura pedagogica e nevoie de foarte mult efort si de foarte multi ani. O editura pedagogica e o intreprindere cu specializare extrem de precisa. E ca o linie tehnologica pe care o aranjezi cu investitii extrem de mari si cu multa rabdare pana iti creezi specialisti.
Daca va amintiti, in '95 in Romania exista doar o editura de profil: Editura Didactica si Pedagogica. Aceasta fusese singura care produsese manuale in ultimii 45-50 de ani. In 1995, s-a demarat un proiect initiat si finantat in proportie de 60% de Banca Mondiala. Proiectul viza schimbarea situatiei de monopol unic asupra acestui domeniu si cuprindea doua aspecte.
Primul: inlocuirea manualului unic cu mai multe manuale, din care profesorii si elevii sa poata alege, pentru a avea un orizont mai larg de cunoastere a unei discipline si pentru a moderniza invatamantul romanesc, aducandu-l la un minim valoric de invatamant european.
Al doilea: crearea unei piete a producatorilor concurenti de manuale scolare, pentru ca acestea sa poata deveni, prin competitie, din ce in ce mai performante. Inceputurile au fost foarte dificile. Noi nu stiam, de pilda, sa facem o carte color, care inseamna un efort special din punct de vedere tehnic.
Apoi, una este sa publici o carte de literatura si alta - un manual ce contine portiuni care trebuie subliniate intr-un anumit fel, grafica specifica s.a. Am fost ajutati in acest proces de invatare de expertii Bancii Mondiale, British Council, Goethe Institut, de specialisti din Germania, de Asociatia Scriitorilor Profesionisti.
Rezultatul a fost ca in cativa ani am construit o industrie de carte scolara foarte performanta, de nivel european. Expertii Bancii Mondiale implicati in acest proces au avut cuvinte de lauda si o atitudine de respect fata de efortul pe care l-am facut noi si fata de incercarea noastra de a practica preturi rezonabile.
Un manual scolar in culori se vinde in tarile din estul Europei la un pret sensibil mai ridicat decat in Romania. Acum un an si jumatate, costul mediu al unui manual in Polonia era de 7,5 dolari, in timp ce la noi pretul manualelor de liceu acum trei ani era de 3 dolari, la o calitate absolut comparabila.
- E bine ca ati facut aceasta comparatie, fiindca multi romani sunt de parere ca manualele alternative nu sunt accesibile la preturile de acum.
- Nu-i deloc adevarat. Cred ca e vorba de o propaganda insusita din mers. Si profesorii vorbesc, si parintii; si unii, si altii cunosc bine situatia, dar nu inteleg ca un manual color nu poate costa mai putin decat un kilogram de carne. Nicaieri in lume nu se poate asa ceva. Sunt, la nivel international, niste preturi fixe peste care nu se poate trece. Ce avem noi mai ieftin insa este forta de munca.
Trebuie sa recunosc ca, la aceste preturi sub cele europene, s-au construit niste edituri puternice. Piata de carte scolara intr-o tara normala are doua calitati importante: este mare si stabila. In ce priveste conflictul dintre producatorii de manuale si Ministerul Educatiei, totul a plecat de la acest aspect: ca manualele produse de edituri sunt prea scumpe si deci ministerul se vede obligat sa intervina.
In spatele acestei propagande populiste se ascund niste interese limpezi, lucru care a fost dovedit si scos deja la lumina zilei. Si asa se face ca interventia brutala a ministerului a hotarat intr-o prima etapa ca numarul manualelor sa fie limitat arbitrar, peste noapte, la trei.
- Ce a reprezentat pentru editorii de manuale aceasta decizie?
- Hotararea a venit dupa ce manualele fusesera initial aprobate, "construite" cu mari investitii, in ideea de a face o carte care se vinde timp de cinci, sase ani pe piata, cand, dimpotriva, am aflat ca ea n-a trait nici macar o zi. S-a inventat un mecanism diabolic, care deschide larg poarta aranjamentelor si oportunistilor si poate distruge complet piata de carte scolara.
Orice companie care vine si spune ca are bani poate licita pe piata de manuale libera un pret care, daca este cel mai mic, ii permite respectivei companii sa devina furnizor unic al manualului. Lucru care s-a intamplat, in ciuda asigurarilor ministerului ca nu se va petrece asa ceva.
- Care e situatia in momentul de fata pe piata manualelor scolare?
- Clasele a IX-a si a X-a au ramas, deocamdata, ca printr-o minune, neatinse, gratie faptului ca au fost produse inainte de instalarea noii conduceri ministeriale. Nu au mai intrat, asadar, in regimul de piata libera, ci au fost supuse unui fel de licitatie.
Prin acest mecanism, daca cineva liciteaza o carte cu 30.000 de lei, iar pretul meu este de 40.000, eu nu voi intra in joc, iar celalalt ramane singur pe piata. Daca acesta este unicul criteriu, eu pot sa scot un manual cu 20.000 de lei: ii elimin pe ceilalti din competitie si, in detrimentul calitatii (la 20.000 bucata nu poti sa ai calitate!), raman singur pe piata.
Cum s-a intamplat in cazul Editurii Aramis. Intotdeauna, aceasta s-a plasat, valoric vorbind, intr-o zona crepusculara dar, pentru ca a scos la licitatie un manual cu douazeci si ceva de mii, a spart piata aruncand afara toate celelalte edituri, care se prezentasera cu manuale infinit mai bine facute, scrise de mari personalitati universitare.
In momentul de fata, Aramis detine monopolul. Nu are concurent. In plus, e limpede ca, facand economia pe care au facut-o, au sacrificat si calitate, si valoare, si difuzare, totul! Uitati-va cum arata manualele Aramis si va veti convinge!
- Care sunt consecintele unei asemenea politici?
- Consecintele sunt ca, disparand conucrenta de pe piata de carte scolara, dispare valoarea. Iar consecinta consecintelor e faptul ca elevul se va desobisnui sa gandeasca, sa aleaga si va invata din nou dupa un singur manual. Nemaiexistand concurenta, valoarea si calitatea vor deveni inutile.
- Cat de mari sunt pagubele pe care le-a produs ministerul in acest domeniu editorial?
- A distrus o piata care trebuia si incepuse chiar sa desteleneasca niste mentalitati. Am pierdut un tren spre Europa.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
