Ziua de 9 mai insemna in acea Românie lipita de granita URSS nimic altceva decât "Sarbatoarea victoriei asupra Germaniei fasciste", un slogan propagandistic aparent neutru, daca nu ar fi fost potentat de o ilustratie debordând de simboluri fara echivoc: turnurile Kremlinului scaldat intr-un ocean de steaguri rosii comuniste, din care abia se zaresc câteva minuscule pete tricolore, totul, inclusiv falnicul gornist in uniforma militara, fiind luminat de un soare orbitor. Emfaza triumfalist-propagandistica nu avea limite, sfidând cu cinism orice realitate, orice adevar, orice urma de elementar bun-simt.
Acest cinism al propagandei sovietice revarsate asupra românilor a fost o trasatura constanta a tonului de referinta al "marelui frate de la rasarit", imediat dupa lovitura de stat de la 23 august 1944 si intoarcerea armelor. Subit, incepând din luna octombrie 1944, pentru a mai amortiza profundele resentimente si repulsii mioritice fata de oroarea bolsevica, au inceput sa soseasca pe la casele oamenilor carti postale cu inscriptia "Salutari din prizonierat", de la militarii disparuti pe Frontul de Est, ca si cum acestia le scriau rudelor dintr-o statiune balneoclimaterica de recuperare. Cinismul aberantei formule "Salutari din prizonierat" era rotunjit de motivele populare românesti (de culoare, evident, rosu aprins) ce incadrau adresa destinatarului, socat si naucit nu doar de primirea neasteptatului mesaj, ci si de textul acestuia, probabil dictat si corectat de un politruc român slujbas la bolsevici.
Astfel doamna Maria Platon din Galati primea de la fiul ei Ion urmatoarele halucinante "salutari de prizonierat", datate 4 octombrie 1944: "Scumpa mea mama si surori. In primul rând va comunic ca eu sunt bine sanatos si ma aflu prizonier in Uniunea Sovietica de la data de 21 august 1941. Aici o duc foarte bine si in curând voi fi din nou in mijlocul Dumneavoastra. Ma bucur ca a-ti (sic!) scapat de regimul Hitlerist care nea (sic!) despartit si nea (sic!) facut sa suferim atât de mult. Eu am mai primit o scrisoare de la voi, m-a bucurat ca sunteti toti in viata si sanatosi. In asteptarea revederii noastre cât mai curând, va saruta cu drag Ion". Pe acelaşi tip de imprimat poştal, mult mai autentic şi cu bun-simţ este mesajul, probabil al unui taran, Victor Şoldan, din comuna Chiojdu Mic, judeţul Buzau, catre soţia şi copiii sai, scris la 23 decembrie 1944 din lagarul 93 din URSS: "Au trecut doi ani de când nu ne-am mai vazut, voi m-aţi crezut mort. Astazi va scriu ca sunt in viaţa, sanatos. Ma aflu prizonier in US. Aştept cu neaibdare sa se termiea razboiul, ca sa ma intorc acasa. Va sarut şi va imbraţişez cu tot dorul. Al vostru tata şi soţ Victor".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
