Cred ca Blaga avea dreptate sa fie fascinat de eresurile populare care-i fixau lui Nefartate (diavolul) locul intre hotare, intre haturi. In spatiul nimaniu. Locuirea in-determinarii. Ce poate fi mai ambiguu, mai fertil si mai pustiitor totdata, mai riscant si mai apetisant, mai fermecator si mai ruinator decat intervalul?
Loc de exil perpetuu, invariabil destinat skizoidiei: eliberare si damnare, penitenta si mantuire. Toate cuplurile posibile de contrarii se aduna aici, in demonia dintre hotare, astfel incat imaginea celor care locuiesc no man''s land-ul incarca fiinta privitorului cu un amestec ciudat de senzatii, pe cat de savuros, pe atata de indigest: voluptate si amaraciune, invidie si compatimire, admiratie si ranchiuna.
Asa sunt priviti si exilatii. Cei rupti de radacini, plecatii de acasa. Cu un alt "acasa", in niciunde. Ironizati, dusmaniti diabolizati, ocoliti, claustrati in carantina resentimentelor celor parasiti acolo, departe, acasa, sau dimpotriva, admirati pentru curajul si libertatea lor, oamenii exilului compun pretutindeni in lume oglinda anamorfotica a Locului de origine. Reverie paradisiaca si "nostalgia originilor", sau, din contra, grotescul infernal sau racorile de purgatoriu ale "locului de adoptie", imagine, aceasta, a mamei vitrege...
Cititi, va rog, stufosul, alambicatul numar dublu 8-9/2003-2004 al revistei Martor*, revista de antropologie editata de Muzeul Taranului Roman, redactori sefi Ioana Popescu si Serban Anghelescu, redactor responsabil pentru acest numar fiind Mirela Florian. Cititi-l pe indelete si va vor veni cu siguranta multe, foarte multe si cu totul alte ganduri decat cele schitate de mine mai sus. Mare pacat ca revista se gaseste numai la Muzeul Taranului Roman, si asta din pricina unor normative absurde. daca editura Academiei se autosaboteaza inexplicabil editand in numai 400 de exemplare (in loc de patru mii) exceptionalul Dictionar cronologic al romanului romanesc, difuzate aproape clandestin, conspirativ ai zice, in circuit semi-inchis, la MTR lipsa de elan in autopromovare a fost pe timpul directoratului Giurescu nu doar pagubitoare, ci de neinteles. Odata cu disparitia Irinei Nicolau, hora fervorilor si minunata rumoare ce inconjura in anii ''90 toate gesturile ctitoriei lui Andrei Plesu si Horia Bernea au disparut ca intr-un act de magie a deriziunii.
Volumul - cu texte in engleza, franceza, spaniola si germana - este dedicat chiar celor situati intre hotare. Astfel zis, entre patries, between Homelands. Sanda Golopentia si Constantin Eretescu disociind intre exilare si emigrare, sau citand Pnin-ul lui Nabokov. Maramuresenii lui "Merem la America" de la 1900, sau evreii sionisti de dupa 1948, din epoca post-Dej, la 1958, 1962 sau 1984, avand voie sa se intoarca, vizitatori, dupa 1971. Vintila Mihailescu despre romanii plecati in Gemania, "acasa" insemnand pentru ei la fel de bine si de puternic Brasovul si Munchenul. Serban Anghelescu: "in zilele noastre conditia psihica de apatrid devine tot mai clar o situatie normala". Mihai Pascal, nascut in 1947 ortodox in Tara Hategului, plecat in 1984 cu sotia evreica in Israel, intors periodic in Romania dupa 1990, revenit definitiv aici in 1998, dar cu copiii ramasi in Ierusalim. Nu stiu de ce nimeni nu face nimic sa opreasca exodul inteligentelor romanesti, spune el. Cam 50% din cei care parasesc Romania ajung sa duca acolo o viata umilitoare, plina de privatiuni, deprimanta, viata de gherila. Mihai Popa (Franta) si inchisoarea din Belgrad, cu emotiile vizelor si ale acceptarii in Occident.
Mai departe. Roxana Doxan, arestarea si apoi expulzarea lui Radu Portocala in 1977-1978. Lucrand la Institutul German din Atena, Roxana Doxan confirma ce am auzit nu o data, ca grecii se simt bine cu turistii nostri, dar ne considera "tigani, hoti, curve si tot asa". Ce-i drept, numai in Creta, spune autoarea, avem vreo cinci mii de prostituate, care nici macar nu concura la medalia de aur, ci doar la cea de argint, de vreme ce primul loc in meserie este detinut de rusoaice. In plus, absenta bibliotecilor din casele grecilor, sau putinatatea obiectelor vechi si pretioase, tocmai la ei, mostenitorii unei civilizatii aflate la temelia Europei romane. "Grecii sunt innebuniti dupa lucrului cat mai noi", noteaza tot Roxana Doxan.
Cat despre Radu Portocala, el evoca arestarea bunicului sau (liberal, primar al Brailei in anii ''20, apoi de trei ori ministru in guvernele Tatarescu) in 1948 si mort in inchisoarea de la Sighet, probabil in 1950. Urmeaza arestarea lui Radu Portocala tatal, reputatul doctor, in 1952, care a facut doi ani de Canal si a reusit sa paraseasca Romania in 1976. Fiul, Radu Portocala, cel care conduce de cateva luni Institutul Roman din Paris, a fost constant urmarit de securitate de la varsta de 17 ani, a stat in Grecia din 1977 in 1982, cand s-a stabilit in Franta. Intre hotare.
Abia am ajuns la jumatatea volumului. Sa vedeti ce figuri de straini, americani, britanici, congolezi, s.a. - s-au stabilit ei la noi, si ce ganduri, sentimente si atitudini le isca... dimensiunea romaneasca a fiintei!
* Martor, nr. 8-9/2003-2004, Muzeul Taranului Roman, 191 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
