Ziarul de Duminică

Marea absenţă rusă de la Gaudeamus/ de Elisabeta Lăsconi

Marea absenţă rusă de la Gaudeamus/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

28.11.2014, 00:16 98

... a strălucit, totuşi, prin alegerea cititorilor! Aşa ne apare Ludmila Uliţkaia, în ultima zi, la încheierea Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus. Am aşteptat cu toţii să fie prezentă la Bucureşti, ştiind că Rusia era invitat de onoare. Cum să n-o pofteşti la întâlnirea literaturii ruse de azi cu cititorii români? Ludmila Uliţkaia are aproape întreaga operă tradusă în limba română, dintre cele zece titluri publicate în cele două decenii de scris – romane mari sau mici, volume de nuvele – opt au apărut în limba română din 1995 până acum, traduceri datorate atât talentului, cât şi devotamentului Gabrielei Russo.

Medeea şi copiii ei s-a plasat, în topul vânzărilor, printre primele cinci titluri ale Editurii Humanitas fiction, la concurenţă cu laureaţi ai Premiului Nobel ca Patrick Modiano şi Mo Yan. Titlul îl îndreaptă pe cititor spre mitul antic şi spre pătimaşa Medeea, care a pedepsit trădarea lui Tezeu ucigându-şi copiii, dar îl aşteaptă o mare surpriză: eroina romanului nu are copii, îi creşte pe fraţii şi pe surorile ei, iar apoi adună în jurul ei pe copiii lor, îi adoptă şi pe cei ce ajung în Feodosia, în casa mereu deschisă pentru oaspeţi, care au nevoie de o planificare pentru a reuşi să se bucure cu toţi de tihna şi pacea locului.

Medeea aparţine familiei greceşti Sinopli stabilită în Feodosia din vremuri imemoriale, ultima descendentă care vorbeşte o limbă greacă în care cuvintele şi-au păstrat sensurile străvechi, în care spălătoria se numeşte catharsis, transport – metaphora, şi masa de bucătărie – trapeza. Iar aşezarea în care trăieşte, aidoma înaintaşilor, Feodosia, se află în Crimeea, acolo unde grecii au întemeiat cândva colonii, şi unde au venit în secolul al XIX-lea greci, armeni şi evrei, şi s-au stabilit printre tătari.

Valurile istoriei i-au obligat pe descendenţii familiei Sinopli – încrengăturile complicate se văd în arborele genealogic plasat la începutul romanului – să se abată prin alte oraşe ori locuri, de la Moscova la Tbilisi ori Taşkent. Dar ei se întorc, într-o mişcare continuă de flux şi reflux, iar Medeea îi observă pe toţi, le intuieşte secretele, fără să fie nevoie de vreo confesiune. Şi cu timpul relaţiile tind să se repete, ele acumulează infidelităţi şi trădări greu de crezut. Au drept compensaţie fidelitatea în prietenie şi în solidaritatea de neam, mai puternice decât dorinţele de răzbunare sau de înstrăinare.

Iubiri bezmetice pun în cumpănă căsătorii aşezate şi reuşite, aventuri aduc suferinţe devastatoare – toate se aglomerează, generând înstrăinări şi plecări, din viaţă ori din ţară. Cupluri ieşite din comun se văd la tot pasul, cum este Medeea grecoaica şi soţul ei, dentist evreu, fiecare aducând din trecutul propriu experienţe uluitoare – cum este cea a bolii de care suferă bărbatul incapabil să asiste la execuţiile decise de comunişti, deşi se implicase în mişcarea comunistă ca tovarăş devotat.

Există în roman triunghiuri amoroase ciudate: femei înrudite se îndrăgostesc de acelaşi bărbat şi asupra lor pare să apese un soi de fatalitate, cum se întâmplă cu Medeea şi cu sora ei Alexandra, iar povestea se repetă la generaţia următoare, cu o nepoată şi mătuşa ei. Dar asemenea drame amoroase nu duc la ură între cei de acelaşi neam, ci la sentimentul de vină că femeile prinse în suferinţa iubirii n-au putut fi ajutate şi salvate. Şi prima dintre toate care îşi asumă grijile este tot Medeea, altfel de Medee decât cea păstrată în mitologia greacă.

Medeea mitică, reînviată de Christa Wolf într-un roman ce-i poartă numele, este capabilă de trei fapte de neiertat, pe care grecii le considerau hybris – îşi trădează tatăl, îşi omoară fratele şi îşi ucide copiii, toate din iubire pentru un bărbat pe care-l urmează, părăsind viaţa de până atunci şi lumea în care a crescut. Aşadar este însoţită de violenţă, sânge şi moarte.

Medeea Mendes în schimb, se situează de partea vieţii: îşi creşte fraţii, la fel de grijulie ca şi când i-ar fi copii, are un cult al părinţilor şi al familiei, adună în jurul ei pe toţi – mamă ale cărei sentimente nu se epuizează, ci tot sporesc. Ludmila Uliţkaia a construit personajul feminin cel mai impresionant din literatura de azi.

 

Ludmila Uliţkaia, Medeea şi copiii ei, traducere din limba rusă de Gabriela Russo, Editura Humanitas fiction, 2014, 288 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO