Natura, cu regnurile ei, a evoluat după nişte legi, în cele din urmă, descifrabile sau, dimpotrivă, minunile ei de armonie şi ordine sunt semne ale unui cod divin impenetrabil? Întrebarea revine ca laitmotiv în Semnătura tuturor lucrurilor de Elizabeth Gilbert, un roman serios, impresionant despre secolul al XIX-lea, când ştiinţa avansează cu paşi gigantici, progresul pare de nestăvilit şi revoluţia industrială anunţă mutaţii radicale.
Un roman surprinzător venit de la autoarea unui bestseller – Mănâncă, roagă-te, iubeşte, care a făcut turul planetei, un roman ambiţios prin care depăşeşte aşteptările şi intră în rândul autorilor de substanţă, cu mize profunde. În interviuri, Elizabeth Gilbert şi-a recunoscut preferinţa pentru scriitorii secolului al XIX-lea, îi are ca model, fără să uite însă de prefacerile prin care a trecut de atunci romanul.
Semnătura tuturor lucrurilor este construit pe formula romanului biografic, având-o ca personaj principal pe Alma Whittaker. În buna tradiţie a prozei de odinioară, înainte de venirea pe lume a eroinei se fixează povestea familiei, destinele părinţilor. Amândoi sunt figuri emblematice pentru Lumea Nouă: tatăl are origine modestă, fiu de grădinar care îngrijea grădinile regale din Londra, dar străbate continente şi devine nu doar botanist priceput, ci şi un întreprinzător plin de noroc, mama vine dintr-o familie olandeză cu reuşite în acelaşi domeniu.
Alma creşte pe un domeniu oragnizat fără cusur, între doi oameni excepţionali prin cultul muncii şi inteligenţă practică, are parte de o educaţie superioară, comparată cu toţi de vârsta ei. Ea însăşi dovedeşte de timpuriu nu doar o minte sclipitoare, ci şi o imensă curiozitate faţă de natură, foame de cunoaştere şi disciplină de studiu. Viaţa îi oferă tot ce-şi doreşte, chiar şi ce nici nu visează, o soră, Prudence, când familia ei o înfiază pe fiica unei femei uşuratice, ucisă de soţ într-o criză de gelozie.
Interesul Almei se îndreaptă spre natură, îşi dedică ani cercetării muşchiului, uimită să descopere şi diversitatea şi lentoarea schimbării. Tot atât de lente sunt şi schimbările din viaţa ei: află din cărţi licenţioase misterele sexului şi ale autosatisfacerii, ajunge pe domeniul ei un tânăr ieşit din comun, Ambrose, de care se îndrăgosteşte. Are cu el în comun interesul faţă de natură, are parte de o demonstraţie a comunicării percepute de ea ca extaz erotic, se căsătoresc, ca să constate că el îşi doreşte o căsnicie castă.
Viziunile asupra lumii îi deosebesc: ea crede că există o orgine a naturii, că schimbările se petrec după anumite legi, dimpotrivă, Ambrose, crede aidoma lui Jakob Böhme, că Dumnezeu şi-ar fi pus semnătura pe fiecare element al naturii, întreaga lume naturală e un cod divin purtând dovada iubirii Creatorului. Ambrose o intrigă şi o tulbură pe Alma, căci nu găseşte explicaţia purtării lui ieşite din comun: au multiple afinităţi, se potrivesc în toate, dar îi refuză intimitate.
Dacă părinţii ei plecaseră din Londra şi Amsterdam în Lumea Nouă, ajungând cea mai bogată familie din Philadelphia, Alma îşi trimite soţul cât mai departe, în Tahiti. Când primeşte vestea morţii lui, cu un pachet cu desenele având acelaşi model – un tânăr băştinaş, porneşte şi ea spre acelaşi loc exotic, ca să afle secretul lui Ambrose, cu bănuiala unei predispoziţii homosexuale. Experienţa trăită acolo este răvăşitoare, prilej pentru a descoperi şi efectele colonialismului asupra localnicilor.
Revelaţiile din Tahiti o tulbură, dar mintea ei cercetătoare o echilibrează iarăşi, aşa că porneşte spre Europa, iar la Asterdam regăseşte familia mamei, pe fratele părăsit când era foarte mic. În tot acest timp, scrie cu frenezie concluziile cercetărilor ei de-o viaţă despre muşchi, refuză însă publicarea studiului ei, iar după câţiva ani cartea lui Charles Darwin despre originea şi evoluţia speciilor îi confirmă ideile.
Eroina, cu numele ce trimite clar la Alma Mater, are parte de o senectute senină, cunoaşte pe un alt pasionat de cercetarea naturii ca şi ea, care avusese aceleaşi intuiţii, sistematizate de Charles Darwin, doar că regăseşte în el ceva din fiinţa lui Ambrose, din încrederea lui într-o semnătură divină ce explică tot ceea ce ştiinţa nu poate explica. Alma este un personaj memorabil, care, lucru extrem de rar într-un roman, trăieşte între personaje tot atât de neobişnuite ca inteligenţă, gândire originală şi profunzime. Toate – credibile şi cuceritoare.
Elizabeth Gilbert, Semnătura tuturor lucrurilor, traducere din limba engleză de Anca Bărbulescu, Editura Humanitas, 2014, 528 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
