Cand avem atatia fini cunoscatori ai spatiului si spiritului continental, ramane un mister de ce comportamentul european le ramane, multora dintre noi, complet strain. Una dintre frecventele dispute ale presedintelui statului cu primul-ministru s-a legat de purtarea unui papion de catre acesta din urma. Primul sublinia, ironic, ca el nu este un european cu papion, ceea ce a provocat mai intai ilaritate, iar apoi solidaritate vestimentara in tabara politica a premierului.
Europenitatea nu este insa un accesoriu, care poate fi dat jos ziua si pus seara la gat, pentru un cocktail - ci un simbol mai profund. Ea reprezinta un anumit spirit: de seriozitate, responsabilitate, constructie durabila si, implicit, continuitate cultural-istorica. Europa Occidentala e la fel de marginala, geografic, ca orice intindere de pamant aflata in extremitatea unui continent. Ea a devenit insa centrala prin miza pe anumite valori si pe constructia sistematica in spiritul lor. Experientele mai recente cresc pe solul experientelor mai vechi, cu mutatii si rupturi firesti, dar si intr-o organicitate formidabila, pe care a bifat-o si Anglia insulara. La sfarsitul fiecarui secol, cand s-a tras linie si s-a facut bilantul, rezultatele Occidentului au fost extraordinare.
Acest lucru il intelesesera, inca de la finele perioadei interbelice, tinerii din Cercul Literar de la Sibiu. O grupare a unor studenti de douazeci de ani, care aveau sa faca, ulterior, cariera in lumea culturala romaneasca si in universitati din Occident si Statele Unite. De la Stefan Aug. Doinas la Ion Negoitescu si de la Nicolae Balota la Ion D. Sirbu, acesti scriitori si carturari in adevaratul inteles al cuvantului, studenti ai lui Blaga si admiratori ai lui Lovinescu, au invatat de foarte tineri lectia europeana. Si au repetat-o apoi, individual, pe toata durata comunismului implantat de sovietici.
Excelentul colocviu abia incheiat la Cluj, la Facultatea de Litere a Universitatii Babes-Bolyai (ca-n Caragiale, din nou: ce spatii! ce conditii! ce atmosfera!), mi-a reconfirmat ceea ce stiam de cand am citit primele pagini din Negoitescu, Doinas, Radu Stanca si ceilalti. Inainte de a fi, la noi, o constanta a civilizatiei, europenitatea e un vector al culturii.
Daca prima parte a afirmatiei pare o fatalitate (nu ne mai civilizam si noi odata?), a doua este, cu siguranta, o sansa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
