De peste 30 de ani, profesorul Ioan Piso sapa la Sarmizegetusa cu tenacitatea arheologului convins ca marile descoperiri nu se datoreaza intamplarii. A predat la Sorbona si la Universitatea din Viena, este titularul cursului de istorie universala veche si de epigrafie latina la Universitatea Babes-Bolyai si directorul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei. Recent, i-a aparut la Paris "Inscriptions d'Apulum", contributie fundamentala la istoria Daciei Romane.
- De ce ati ales Franta pentru aparitia acestei lucrari?
- Franta m-a ales pe mine, atunci cand nu mai aveam alta cale. In primavara lui 1990, predasem manuscrisul Academiei Romane, pentru a constata peste un an si jumatate ca nici macar n-a fost sters praful de pe el. Mi s-a transmis ca un staroste de atunci al istoricilor ar fi afirmat ca "Piso mai poate astepta". Ca de multe ori in viata, refuzul si aparentul esec s-au intors in favoarea mea. Am petrecut, intre timp, trei ani si jumatate in strainatate, fie pentru a preda la universitati, fie pentru proiecte de cercetare. Am rescris lucrarea in limba franceza, am tiparit cele 600 de pagini si am folosit orice prilej pentru a imbogati bibliografia si a imbunatati comentariile. Atunci cand am fost invitat la Sorbona, in 1996, ca "directeur d'etudes", prof. Jean Leclant, secretarul perpetuu al Academiei "des Inscriptions et Belles-Lettres", m-a invitat sa public inscriptiile de la Apulum sub egida acestei Academii. Colegii francezi au stiut aprecia atat importanta unui sit istoric precum Apulum, cat si eforturile mele. Lucrarea a aparut la Paris in decembrie 2001, in conditii ireprosabile, si cunoaste o difuzare internationala.
- Inscriptiile de la Alba Iulia au fost copiate, recopiate si interpretate de mai multe ori, din secolele XV si XVI pana azi. Ce elemente inedite aduce demersul dumneavoastra stiintific?
- Desi exista in lucrare si multe texte inedite sau cu lecturi noi, cred ca ea este utila in primul rand fiindca aduna la un loc cele peste 700 de inscriptii publicate de-a lungul anilor in reviste rare sau inaccesibile. Avem astfel o imagine clara a asezarilor de la Apulum, cel mai intins sit din provinciile dunarene si, probabil, din toate provinciile nordice ale Imperiului Roman. Avem de-a face cu castrul legiunii a XIII-a, Gemina, cu asezarea civila din imediata apropiere a acestuia, cu colonia Aurelia din cartierul Partos si cu municipium Septimium la sud de castru. Este singurul caz din Imperiu cand in apropierea unui castru legionar au fost infiintate doua orase. Nu-i de mirare ca unul dintre ele, colonia Aurelia, purta epitetul Chrysopolis, adica "oras al aurului". Ei bine, structura etnica si sociala, evenimentele politice, religia, mentalitatea si viata cotidiana ne sunt infatisate tocmai de inscriptii. Valoarea lor este peste media din alte orase romane si din alte provincii, prezentand un mare interes pentru istoria romana in general. Iata un exemplu: in anul 205, o coloana de marmura a fost inchinata lui Jupiter de catre un demnitar al municipiului Septimium. Interesanta e dubla datare: ante diem X Kalendas Iunias (23 mai) luna XVIII (in a 18-a zi a lunii) die Jovis (joia). Se dateaza, deci, dupa calendarul roman si dupa cel oriental, care se va impune mai tarziu datorita crestinismului. Avem de-a face cu prima utilizare a calendarului oriental intr-o inscriptie pagana, fapt care se explica prin aceea ca, in anul 205, ziua de 23 mai a coincis cu joia, deci cu ziua lui Jupiter din calendarul oriental. Ori 23 mai era in Dacia si marea sarbatoare a lui Jupiter, aniversarea dedicarii primului capitoliu din provincie, cel de la Sarmizegetusa.
- In aceasta vara, ati continuat sapaturile arheologice la Sarmizegetusa romana. Faceti, va rog, un bilant al celor mai importante descoperiri din ultimii ani.
- Pe primul loc as aminti dezvelirea completa in inima orasului a Forului lui Traian, pe care-l numim si "forum vetus" sau "forul vechi". Am avut privilegiul de a colabora aici cu un mare savant, om de o rara distinctie: profesorul Robert Etienne, de la Universitatea din Bordeaux, celebru pentru cercetarile sale din Spania, Africa de Nord, Pompei si onorat cu cele mai inalte decoratii ale statului francez. Forul lui Traian este unul dintre cele mai importante din Imperiu, tocmai datorita legaturii care s-a putut face aici intre arheologie si epigrafie. El cuprindea, printre altele, curia, adica sediul senatului, o imensa basilica si localuri ale mai multor institutii publice, iar in curte se inaltau circa 30 de monumente imperiale din bronz aurit. Am avut sansa de a gasi chiar la intrare inscriptia de intemeiere a Sarmizegetusei, deci a primei comunitati romane din Dacia. Este intr-un fel actul de nastere al poporului roman. Acum continuam cercetarile la sud de Forul lui Traian, intr-un al doilea for, la fel de spectaculos ca primul. Edificiul cel mai important este aici Capitoliul, adica templul lui Jupiter si al Triadei Capitoline, care e inima religioasa a orasului si a intregii provincii.
- Ce credeti ca ar trebui facut pentru ca marturiile istoriei noastre sa fie mai bine cunoscute pe plan mondial, sa atraga turisti, asa cum se intampla in tari precum Grecia sau Turcia?
- La inceputul lui septembrie, m-am aflat la Tarragona (Tarraco), capitala provinciei romane Hispania Citerior. Am fost extaziat de vestigiile de acolo, dar m-am si intristat amintindu-mi cat de departe suntem, nu numai de spanioli, in privinta grijii si respectului pentru monumentele arheologice. Este evident ca turismul intelectual depinde in mare masura de situatia economica generala a tarii. Atunci cand concetatenii nostri vor fi mai putin apasati de grija zilei de maine, isi vor putea dedica in mai mare masura timpul liber cunoasterii monumentelor trecutului nostru. Poate ca ar trebui sa ne schimbam optiunile in favoarea a ceea ce ne reprezinta cu adevarat. Nu am nimic cu Dracula, unii poate ca se recunosc in el, dar tara Hategului e plina de monumente autentice, de la cele romane la bisericile medievale din Densus si Strei sau la castelul Colti si castelul de la Hunedoara, iar Sarmizegetusa se afla la poalele Muntilor Retezat, care sunt de o frumusete unica. Pentru un turism international este insa nevoie de o infrastructura. Cum si cui putem explica faptul ca legatura feroviara dintre Hateg si Caransebes e intrerupta de decenii si nu s-a gasit inca nimeni s-o restabileasca? O speranta a aparut din directia initiativei private. Cativa gospodari din comuna si-au deschis casele pentru turisti, cu profit de ambele parti.
- Ce se poate spune despre starea ruinelor?
- Ministerul Culturii si Cultelor a alocat niste sume modice si probabil ca in conditiile actuale nu putea face mai mult. La Forul lui Traian sunt insa coloane de marmura de inaltat, bolti de restaurat, iar statiunea arheologica are nevoie de un muzeu modern. In ritmul actual si cu tratamentul homeopatic pe care-l aplicam, vom ajunge la acestea in 50 de ani. Noi avem insa nevoie de ele in 10 ani, daca vrem sa ne meritam locul intr-o Europa civilizata.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
