Ziarul de Duminică

La Creu Sant Jordi, prima oara in Romania

21.01.2004, 00:00 24



Pe 14 octombrie 2003, in fastuoasa cladire a celebrului Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Jordi Pujol, presedintele Generalitatii Catalunyei (guvernul autonom al acestei regiuni spaniole), a inmanat, ca in fiecare an incepand din 1982 incoace, La Creu Sant Jordi (Crucea Sfantului Gheorghe). Strainii care s-au bucurat de aceasta distinctie au fost personalitati implicate in promovarea valorilor lumii catalane.



In 2003, au obtinut-o trei nume din afara Peninsulei Iberice. Intre acestea, lingvista si traducatoarea romana Jana Balacciu Matei, initiatoarea si editoarea, din 1998, a colectiei "Biblioteca de Cultura Catalana". Dupa Ungaria, Romania este a doua tara din spatiul central si est-european in care a poposit aceasta distinctie.





- De cand pasiunea pentru Catalunya?



- Acum parca dintotdeauna, dar, istoriceste vorbind, au existat etape. Pasiunea pentru un popor, pentru o cultura, nu poate fi una la prima vedere. Pe scurt, a inceput la Bucuresti cu studiul limbii, catalana, despre care inca putini stiu ca e o limba - si nu una oarecare, ci o limba-sora, asemenea italienei, francezei sau spaniolei - vorbita, ca si aceasta din urma, la extremitatea apuseana a lumii romanice, in principal in Peninsula Iberica. A continuat cu invatarea concreta a limbii la Barcelona, concomitent cu descoperirea acestui fabulos oras, a literaturii catalane si-a multor oameni si s-a ajuns la dragoste.



- Ce stiu romanii despre Catalunya?



- Destul de multe, dar poate nu esentialul. Milioane de romani stiu, de exemplu, despre BarA§a, Fotbal Club Barcelona, fondat in 1899. Putini stiu insa ca BarA§a e un simbol nu doar de identitate sportiva, ci si sociala, politica si culturala, simbolul unei comunitati, mai ales in epocile ei dure. Exact despre esenta acestei comunitati stiu romanii mai putin.



- Si ce ar trebui sa stie?



- Ar trebui sa stie cateva lucruri si-atunci ar fi dornici sa afle mai mult si-ar tot avea ce descoperi si-n felul acesta s-ar imbogati. Sa stie, de exemplu, ca autorul Sagradei FamA­lia - pe care o admira toata lumea ajunsa la Barcelona -, cel mai mare arhitect al epocii moderne, Antoni GaudA­, este catalan. Ca spiritul pe care-l descoperim in casele lui GaudA­ inseamna o imbinare de traditie si inovatie tipic catalane. Ca, daca strabati celebra Rambla barceloneza si Passeig de Gracia, cel mai elegant bulevard al Barcelonei, opera a marilor arhitecti catalani de la sfarsit de secol XIX, respiri chiar spiritul catalan: orgoliul traditiei si pasiunea pentru modernitate.



- Atat de orgoliosi sunt catalanii?



- Sunt si au multe motive. As aminti aici doar cuvintele spuse de Pau (in spaniola, Pablo) Casals, marele muzician, creatorul Imnului Pacii, cand, la 94 de ani (24 octombrie 1971), pe podiumul Natiunilor Unite, i-a fost inmanata medalia pentru o viata consacrata pacii, adevarului si libertatii: "Sunt catalan. Astazi, lumea catalana este redusa la un grup de provincii ale Spaniei. Dar a fost cea mai mare natiune a lumii. Si iata de ce: Catalunya a avut primul parlament, cu mult inainte de Anglia. Si in Catalunya a existat un inceput de Natiuni Unite. In secolul al XI-lea!".



- Este vorba deci de o traditie civica aparte.



- Uimitoare. Un sentiment al responsabilitatii fiecaruia pentru tot ce priveste comunitatea sau, mai bine-zis, comunitatile. Caci lumea catalana este impartita in mai multe comunitati regionale ale Spaniei, unite prin aceeasi limba si printr-o traditie culturala comuna. Aceasta lume nu inseamna doar Catalunya, ci si Comunitatea Valenciana, Insulele Baleare, Andorra, zona Roussillon din sudul Frantei; in Insula Sardinia, la Algherro, se poate auzi si astazi catalana.



- Inteleg ca avem aici ratiunile care v-au determinat sa initiati in 1998, in cadrul Editurii Meronia, colectia "Biblioteca de Cultura Catalana".



- E vorba si despre valoarea intrinseca a acestei literaturi, inca prea putin cunoscuta, din cauza faptului ca nu este literatura unui stat, ci a unor comunitati. O literatura cu un destin tumultuos, determinat de meandrele istoriei. Care a avut o veritabila varsta de aur, in secolele XIII-XV, cand regiunile de limba catalana alcatuiau un tot, Coroana de Aragon, puternicul regat al Mediteranei Occidentale, avand ca nucleu Catalunya, iar ca principal centru Barcelona. Mai tarziu, dupa constituirea regatului spaniol si, mai ales, dupa stabilirea capitalei la Madrid, cultura in limba catalana a decazut, iar dupa ce, la inceputul secolului al XVIII-lea, au fost abolite libertatile politice si nationale ale Paisos Catalans, limba catalana si-a pierdut statutul de limba de cultura. Parea sortita pierii.



- Dar n-a disparut.



- Poate fiindca exista o traditie atat de veche, poate datorita spiritului civic de care vorbeam. Si-a reluat ofensiva in veacul al XIX-lea, o data cu desteptarea nationalismului european, cu romantismul. In ciuda rigorilor din anii dictaturii franchiste (cand catalana a fost interzisa in scoala si in mass-media) si mai ales dupa reinstaurarea democratiei in Spania si revenirea la autonomiile regionale, literatura in aceasta limba a inflorit. Iar astazi, se poate vorbi de o noua varsta de aur. Daca ar exista un Premiu Nobel pentru o intreaga literatura, acesta i s-ar cuveni celei catalane in ansamblul ei, pentru marea ei noblete si capacitate de a produce valori, in conditii lingvistice atat de vitrege. As da un singur exemplu, impresionant: Merce Rodoreda - o foarte mare scriitoare a Europei secolului XX, care, dupa razboiul civil, a trait in exil din 1939 pana in 1971 - a scris doar in catalana. Cum spunea ea insasi, era "ca si cum ai pune florile sa-nfloreasca la Polul Nord".



- In Romania se stie tot mai mult despre lumea catalana. Ce se stie acolo despre noi?



- Si bune, si rele. Sa ma opresc la cele frumoase. Muzicienii romani sunt foarte cunoscuti, admirati, iubiti. "Prezenta unui instrumentist roman intr-o orchestra e o garantie de calitate" - spunea Jaume Cabré, scriitor care ne-a vizitat tara cu ocazia lansarii traducerii romanului sau, Excelenta. Iar Ramon Solsona, sosit la Bucuresti pentru lansarea romanului Ceasuri oprite, a fost uluit si impresionat de studentii romani care invatau limba catalana comentandu-l pe J.V. Foix, un mare poet avangardist. Prozatoarea Carme Riera (al carei roman, Departe, in zarea albastra, a fost tradus in numeroase limbi, intre care romana) si poetul Carles Duarte (cunoscut cititorilor "Romaniei literare", unde i s-a publicat o selectie de poezii), veniti in Romania in 2003 ca oaspeti ai Uniunii Scriitorilor, ai presedintelui ei, Eugen Uricaru, la Festivalul de literatura de la Neptun, sunt si ei ambasadori ai nostri. Vedeti, pe lume totul se plateste, dar se si rasplateste.



- O rasplata pentru ceea ce ati facut si faceti pentru lumea catalana a fost si La Creu de Sant Jordi, Crucea Sfantului Gheorghe, care vi s-a decernat de catre guvernul Catalunyei in octombrie 2003.



- Am simtit-o intr-adevar ca pe o mare rasplata. Dar cred ca nu atat pentru ce am facut, ci pentru cum am facut.



- De ce se numeste Sfantul Gheorghe?



- Sfantul Gheorghe este patronul Catalunyei si patronul iubirii sufletesti si spirituale, cu simbolurile ei, trandafirul si cartea. In ziua de Sfantul Gheorghe, se poate intelege cu adevarat spiritul catalan. Barcelona inundata de trandafiri si de carti ofera o imagine realmente unica.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO