Fie ca e mai noua, fie ca e mai veche, Istoria ne da intotdeauna batai de cap. Oricum, mai multe decat de... inima. Renovarea Palatului Telefoanelor de pe Calea Victoriei, de pilda, a scos la iveala de curand fundatia primei cladiri a Teatrului National, de-acum un veac si jumatate.
Se stia ca acea constructie fusese acolo, dar nimeni nu a incercat sa o aduca la lumina. De ce ar fi facut-o? Orasul s-a dezvoltat intr-un secol si jumatate. Numai ca marsul (progresul?) inexorabil al civilizatiei noastre se impiedica de regresul incontestabil al culturii noastre. Acum apar, tot pe Calea Victoriei, vestigii ale unor lacasuri de cult vechi de trei-patru secole. Imi aduc aminte de un fapt citit in presa pe la inceputul anilor '90: din resturile zidurilor Sarmizegetusei, oamenii locului scoteau piatra pentru a-si repara casele. Frumoasa proba de continuitate istorica! Tot cam atunci, pe malul sudic al Tamisei, in orasul Londra, interese economico-financiare au dus la mari excavatii in vederea realizarii unui amplu ansamblu de cladiri. Cu aceasta ocazie au aparut vestigiile teatrului The Globe, din secolul 16, primul teatru shakespearian. Prin actiunea de protest a unor mari oameni de teatru, s-a format un lant uman pentru a se impiedica inlaturarea totala a ramasitelor legendarului teatru.
Si? Care-i problema? Problema e ca vechiturile-astea ne... incurca. Ca si cum, inca o data, ni se reaminteste ca suntem "oameni recenti". De ce nu putem noi sa ne ducem zilele astazi si maine fara sa ni se reaminteasca de ieri? Si ce daca pe scena de-acum un veac si jumatate au urcat cei care au devenit apoi prima "generatie de aur" a teatrului in limba romana? Ce, noile promotii de actori, actrite, regizori si regizoare din anii nostri nu pot fara asta? Ba sigur ca pot. Tot asa cum pot comunitatile urbane sau rurale romanesti sa existe in prezenta cladirilor ostentative, prin dimensiuni si raceala, ale bancilor, diverselor "sedii", vilelor etc. Astea nu dor. "Daca au bani..."
Chestiunea e ca avem mari dificultati cu imaginea despre noi insine. Resturile unui teatru si cea mai recenta tentativa de experiment scenic pot coexista daca ne gandim ca, in ambele cazuri, e vorba de creativitate: aceasta priveste atat trecutul ce apare neasteptat in prezent, cat si viitorul. Toate tin insa de o forta secreta a imaginarii: intelegerea a ceea ce vrem sa fim. Dar se petrec astazi atatea lucruri care ne pun in incurcatura!
Nu-mi place sa traiesc in trecut, dar nu-mi place nici sa traiesc suspendat in modernitatea care promite viitorul. Cand vad o veche cetate sau biserica romaneasca (ori englezeasca, ori frantuzeasca) am acelasi sentiment de bucurie si de incredere ca atunci cand vad un spectacol bun - teatru, dans sau film - care vorbeste despre timpul de azi. Nu-mi place, astazi, reiterarea dubiilor privind cultura si intelectualitatea romaneasca. Recenta polemica privind ?mostenirea Noica" si afirmarea intelectual-culturala in relatie cu "grupurile de prestigiu" ridica mari semne de intrebare. Unul ar fi: de ce trebuie (?) sa revenim mereu la disputa traditionalism-modernitate, sincronism european de tip lovinescian-ortodoxism cultural de tip neaosist, asa cum se iscase ea in anii premergatori ascensiunii national-socialismului in Germania, pentru a ne... proteja de riscurile asumarii prezentului?
La inceputul anilor '90, numeam acel fenomen din teatrul romanesc care se agita precum un cobai intr-un experiment de laborator: fuga de prezent. Se stie, noi, in Romania, am avut mereu probleme cu a imagina prezentul. Nu suntem singurii. Alte natiuni au rezolvat problema, dar o solutie universala nu exista. Ea este de cautat acolo unde apare problema relatiei trecut-prezent. E vorba de curaj. Curajul de a vrea sa stii. Cand ti se naste un copil, nu poti sti cum va fi el sau ea; trebuie sa-l cunosti. E copilul tau si aceasta apartenenta confera o identitate. Nu tu il inveti limba, ca sa poti vorbi cu el, nu tu il inveti toate celelalte, nu tu scoti la iveala din tine resurse de comunicare, tot astfel cum fac vestigiile unor lucruri ingropate si azi iesind la iveala?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
