Să fi fost in vacanţa dintre clasaa V-a şi a VI-a sau un an mai târziu? Jur că prea bine nu imi aducaminte. Reţin insă caietul de matematică, foile sale ingălbenite şiaspectul lui deloc glorios. Mi s-a părut ideal pentru a-l faceintâiul meu jurnal, mai ales că primele sale foi erau umplute cuneinteresante exerciţii scrise cu albastru şi corectate cu roşu(semn că aparţinuse surorii mele, care nu s-a impăcat niciodată cuştiinţele exacte).
Mi-am zis probabil că nimeni nu vaavea curiozitatea să răsfoiască un asemenea jaf de caiet cu gândurinecurate. Condiţia primă a jurnalului - ferirea de ochii indiscreţişi de ironiile celor din jur - fiind asigurată, m-am apucathărnicuţ să imi notez aventurile existenţei mele. Ei bine, dupăcâteva zile, am constatat eu cu mare mâhnire că nu am ce scrie injurnal. Viaţa mea era clară şi bine tocmită, era la vedere şi nuaveam ce fapte nemaipomenite să trec in el: ziua băteam mingea,stăteam la coadă la pâine, alimentara şi la sifoane (Doamne, cecozi erau la sifoane!), o tuleam la baltă unde multă vreme noi,copiii din cartierul Andronache, nu am ştiut ce-i aia a face plajă:stând numai in apă, mă intorceam acasă la timp cât să ud grădina deflori a mamei, iar noaptea, cu lanterna, sub plapumă, citeam. Ce săscriu?
Am renunţat fără niciun regret lao asemenea viaţă dublă, deşi acum regret că nu mi-am notattitlurile cărţilor citite pe atunci. Nu era nevoie insă: aproape căle memoram pentru că in multe seri, când istoviţi de agitaţia depeste zi ne tolăneam pe iarba de la liziera pădurii, eu lepovesteam cărţi prietenilor cărora le plăceau poveştile spuse şinicidecum citite!
A doua incercare de a ţine unjurnal s-a petrecut tot intr-o vară, prima mea vară de licean.Descoperisem că pe lumea asta nu suntem numai noi, băieţii, şi că,dacă te uiţi bine, observi cu multă mirare că fetele nu sunt canoi, cel puţin pentru că ele au nevoie şi de sutien la costumul debaie! Pulsiunile erotice trebuie să mă fi impins către a nota totfelul de observaţii privindu-le pe Tina (erau două), Vali, Nina(astea erau vreo trei), Gena şi Atena (chiar aşa,Atena!).
Ah, nu, nu descoperisem literaturaerotică, aşa că insemnările mele erau pur şi simplu scrisoreleadresate ba uneia, ba alteia, pentru că mi-era greu să mă decidcare ar merita să fie zâna inspiraţiunilor mele! Trebuie căapariţia bicicletei in viaţa mea să fi aruncat in derizoriujurnalul cu muzele lui cu tot. Nu numai că aveam să descopăr -impreună cu ceilalţi din grup, evident - tărâmurile de dincolo depădurea noastră, ci şi că poţi face o sumedenie de lucrurinedându-te jos de pe bicicletă. Ce să o mai dau cotită: de pebicicletă se putea juca chiar şi fotbal. Cum avea insă prostulobicei de a se mai şi strica, timpul se impărţea egal intreintrebuinţarea ei intensivă şi repararea ei prin renunţare. Intr-osingură vară, reuşisem să o despodobesc de frâna de mâna, destopuri, de ochiul de pisică, de far, de sonerie, de aripi,păstrându-i elementele fără de care nu se mai putea numi bicicletă:cadrul, ghidonul şi, evident, roţile!
Ce jalnică soartă avu jurnalul meudin vara aia - să fie scos din sfera preocupărilor mele de niştefierătanii care insă din când in când sunt mai prezente in memoriamea decât Tina, Vali sau Atena!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
