Rămase pe drumuri după moartea tatălui lor, Grace şi Hallie sunt nevoite să se mute şi să ia viaţa de la capăt în casa unui unchi bogat din Beverly Hills. În timp ce Grace cea matură şi prudentă suspină în tăcere după prietenul pe care l-a lăsat în urmă, Hallie cea exuberantă şi nesăbuită se lasă sedusă de strălucirea Hollywoodului, aspiră să ajungă actriţă şi se îndrăgosteşte până peste cap de solistul unei trupe de rock. Nu le ia însă mult să descopere că nici trecutul nu e atât de uşor de idealizat, nici Hollywoodul nu e făcut numai din faimă şi sclipici. Aducându-i un omagiu lui Jane Austen în acest „remix“ al celebrului roman Raţiune şi simţire, Abby McDonald ne oferă o versiune contemporană, condimentată cu mult umor, a luptei dintre reţinere şi spontaneitate, dintre stăpânirea de sine a unei firi chibzuite şi furtuna emoţională în care se lasă antrenat un temperament ce nu cunoaşte altă lege decât pasiunea.
„O poveste de dragoste care îi va cuceri în primul rând pe adolescenţi.“ – Booklist
„Amuzaţi de excesele lui Hallie sau exasperaţi de reticenţa lui Grace, cititorii vor sfârşi prin a le îndrăgi pe amândouă eroinele lui Abby McDonald.“ – Kirkus Reviews
„O poveste nu are nevoie de personaje negative, ci pur şi simplu de personaje care să-l confrunte pe protagonist cu slăbiciunile lui. A distribui pe cineva în rolul de personaj negativ poate să fie un artificiu narativ destul de leneş. Cred că toate personajele trebuie să aibă mobiluri plauzibile şi o personalitate bine conturată, aşa că fac tot ce pot ca să empatizez cu toţi eroii mei.“ (Abby McDonald)
Abby McDonald s-a născut în Sussex, în Anglia, şi a studiat ştiinţe politice, filosofie şi economie la Oxford University. A lucrat în jurnalism, iar în prezent este scriitoare profesionistă. A publicat cinci romane pentru adolescenţi: Sophomore Switch (2009), Boys, Bears & a Serious Pair of Hiking Boots (2010), The Anti-Prom (2011), GettingOver Garrett Delaney (2012) şi Jane Austen merge la Hollywood (Jane Austen Goes to Hollywood, 2013). Romanele ei au fost traduse în mai multe limbi şi au câştigat numeroase premii. În 2013, sub pseudonimul Abigail Haas, şi-a publicat primul thriller pentru adolescenţi, Dangerous Girls. În afară de romane pentru tineri, a scris şi The Popularity Rules (2008) şi The Liberation of Alice Love (2010).
*
* *
– Rossetti, nu? auzi de jos.
Grace tresări speriată şi se prinse iute de tocul uşii ca să nu cadă.
– Scuze! N-am vrut să te sperii.
Lui Grace îi veni inima la loc.Se uită în jos. Un tânăr adolescent se uita în sus. Era de vârsta lui Hallie, poate ceva mai mare. Purta un sacou negru şi ducea ceva la subraţ. Avea ochelari pătrăţoşi, iar părul i se pleoştise de la ploaie.
– Întotdeauna mi-a plăcut. Poezia, vreau să zic. Şi „Nu plânge la mormântul meu“. A lui Sassoon, cred.
Grace îşi veni în fire.
– Pot să te ajut cu ceva? întrebă ea cât mai politicos.
– Căutam un loc în care să mă ascund.
Se uită spre casă, apoi se întoarse spre Grace cu un surâs trist.
– E cam aglomerat înăuntru şi sora mea e prea... pretenţioasă, să zicem.
Grace înţelese cu dezamăgire că băiatul căuta să i se alăture sus.
– Nu ştiu dacă ne ţine pe amândoi.
– Am adus mâncare...
Plin de speranţă, îi arătă cutia pe care o ţinea sub braţ. Era chiar cutia aia.
Plăcinta.
– Bine, cedă Grace, dar ai grijă. Scara e cam... şubredă.
Dar până să termine ea propoziţia, băiatul urcase deja fără probleme şi se aşezase alături pe podea.
– Am mult exerciţiu, îi explică el. Urc pe catarge mai tot timpul, în larg.
– Ah, făcu ea dezamăgită. Eşti dintr-ăia.
Băiatul părea nedumerit.
– Dintre cei care ies cu iahturile.
– Sunt Theo, râse tânărul şi îi întinse o mână.
– Grace, zise fata şi îi strânse mâna, cu precauţie.
– Ştiu, răspunse Theo în timp ce deschidea cutia. Ne-am mai întâlnit, la botez.
Grace îl măsură din nou din priviri, însă nu-şi amintea să-l mai fi văzut până atunci.
– Îmi pare rău, nu mai ştiu. Ziua aia a fost cam... haotică.
Era vorba de cealaltă ocazie cu care intrase în biserica cea mare, la fix nouă luni după ce tatăl ei plecase de acasă (un calcul nemilos). Desigur, Hallie refuzase să meargă, aşa că îi revenise lui Grace datoria de a sta în strana din faţă. Micuţul Dash urlase cu atâta forţă, încât până şi preotul căutase să termine mai repede. Grace îşi amintea doar de recepţia de după, care avusese loc la un hotel pretenţios, şi de tortul de ciocolată în etaje, din care mâncase până i se făcuse rău.
Iar acum, cu plăcinta între ei, chipul i se lumină. Poate că nu era chiar atât de insensibilă; poate că ăsta era modul ei de a înfrunta tragediile. În vremuri de o tristeţe copleşitoare, ea se gândea la produse de patiserie.
Probabil că Theo îi observase reacţia.
– Îţi plac afinele?
Scoase o furculiţă şi nişte şerveţele din buzunarul de la piept şi i le întinse.
– Te rog.
Grace rupse plăcinta în câteva bucăţi inegale.
– Cum l-ai cunoscut pe tata? întrebă ea, întinzându-i o felie sfărâmicioasă. Eşti din partea Portiei, nu?
– Se poate spune şi aşa.
Muşcă din plăcintă şi se mânji pe faţă cu cremă de afine. Începu să râdă stânjenit, apoi se şterse.
– E sora mea.
Lui Grace nu îi venea să creadă. Ştia că Portia areun frate mai mic – doi, de fapt –, dar întotdeauna îşi închipuise că seamănă cu ea: cu părul pieptănat ireproşabil, cu zâmbetul elegant. Cravata lui Theo stătea strâmb, părul i se strânsese în smocuri umede, şi mai avea o urmă de cremă de afine pe bărbie. Înfăţişarea lui neglijentă aducea ceva reconfortant totuşi; Grace se săturase până peste cap de-atâta perfecţiune.
Fragment din romanul Jane Austen merge la Hollywood, de Abby McDonald. Traducere de Sînziana Mihalache. În pregătire la Editura Allfa, colecţia Strada Ficţiunii, Bestseller
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
