Ion Bulei: Acum 90 de ani... (III)

7 ianuarie 1918. Adunati in consiliu la Bratianu, ministrii ii aduc acestuia urari de Sf. Ion. "Vom mai prinde noi vremuri fericite?", ii intreaba Bratianu. Discutii si in aceasta zi, si in zilele urmatoare despre mersul operatiunilor din Basarabia si actiunile bolsevice in tot teritoriu: tulburarile de la Galati, arestarea in Basarabia a membrilor Comisiei romanesti de aprovizionare si confiscarea unor importante sume de bani, arestarea unor membri ai parlamentului roman si a mai multor ofiteri, dintre care doi superiori, in gara Chisinau si impiedicarea lor sa continue drumul spre Odesa (sunt insultati, deposedati de toate bunurile si obligati sa se intoarca la Iasi...). Stiri despre ceea ce se intampla dincoace si dincolo de Prut vin mereu. In unele parti din Basarabia soldatii romani sunt ajutati de trupe ucrainene. Dar la 9 ianuarie, Galip, seful delegatiei ucrainene sosite in Romania, ii comunica lui Bratianu ca Ucraina face pace cu Centralii.

Sosesc vesti din Basarabia potrivit carora populatia satelor pare mai curand ostila trupelor romane. Propaganda bolsevica era evidenta. Ea lansase zvonul ca mosierii romani vor lua inapoi pamanturile intrate in posesia taranilor prin revolutie. Consiliul de ministri ii cere generalului Prezan sa dea un ordin de zi in care sa se precizeze ca trupele romane au intrat in Basarabia dupa cererea comandamentului armatelor ruse din Moldova si conform dorintei Sfatului Tarii, ca aceste trupe nu vin cu vrajmasie si spirit de cucerire, ci pentru restabilirea ordinii, fara a lovi in drepturile si libertatile castigate prin revolutie si fara nici o pornire contra vreunei nationalitati. Aceste trupe se vor retrage cand ordinea va fi restabilita si cand Republica Moldoveneasca va putea s-o mentina.

 

 

Tratativele Rusiei cu Puterile Centrale se reiau. Fusesera intrerupte la 27 decembrie 1917 la cererea delegatiei Sovietelor. Sovieticii, in frunte cu Leon Trotki, se dusesera la Moscova pentru consultari cu Lenin. Centralii invitasera la tratative si reprezentanti ai aliatilor Rusiei in razboi, adica ai Frantei, Angliei... Evident, nu vine nimeni. Si atunci accepta sa discute cu sovieticii o pace separata, dar pun conditia sa fie chemata si o delegatie a Ucrainei. Asa ajunge Ucraina la tratativele de la Brest-Litovsk. Sovieticii cerusera sa se discute la Stockholm. Centralii refuza, considerand cererea o pierdere de timp. Ottokar Czernin, seful delegatiei austro-ungare, solicitase imperios reunirea imediata a comisiilor prevazute in timpul sedintelor preliminare. Iar seful delegatiei germane, generalul Kuhlmann, protestase violent contra procedurilor sovietelor care incercau sa provoace o razvratire in randul trupelor germane si ceruse ultimativ inceperea tratativelor. Serviciile armatei germane interceptasera mesaje compromitatoare. Sovietele voiau sa foloseaca tratativele de la Brest-Litovsk pentru a face propaganda antimilitarista, pacifista si a transforma razboiul international intr-un razboi civil intre burghezie si proletariat in fiecare tara. In felul acesta se generaliza in Europa experienta bolsevica rusa. Aceasta era ideea lui Trotki si, putin mai tarziu, va fi a comunistilor de stanga condusi de Buharin. Dupa parerea lui Lenin (si a lui Stalin ulterior) ideea era o utopie. Nu se putea transforma razboiul mondial in razboi civil. Si atunci sovieticii trebuiau sa cedeze germanilor in incercarea de a castiga timp pentru consolidarea revolutiei bolsevice. La 10 ianuarie Trotki le raspunde lui Kuhlmann si lui Czernin. Abil si inteligent. Declara ca cedeaza in fata ultimatumului, nevoind sa lase adversarilor placerea de a face Rusia responsabila de ruptura tratativelor. Comisia pentru chestiunile teritoriale incepe sa lucreze din chiar aceasta zi. Intr-o pauza a tratativelor, Czernin discuta cu Trotki. Constata o data in plus calitatile calitatile acestuia din urma: "darul de orator, rapiditatea si abilitatea raspunsurilor, un om interesant, exceptional, dar un dusman periculos". In zilele de asteptare a delegatiei ruse la Brest-Litovsk, Czernin citise istoria Charlotei Corday, asasina lui Marat, si acum gandea ca poate Trotki va gasi si el o Charlotte Corday!

Corespondenta de la Iasi cu Masaryk, atunci, la Kiev, in fruntea a doua divizii cehe. Dupa incheierea pacii cu Ucraina, Berthelot propune venirea celor doua divizii pe frontul roman si alaturarea lor trupelor romane.

 

 

17 ianuarie. Mackensen ii trimite o telegrama lui Prezan. Rupandu-se relatiile Romaniei cu Rusia, conventia de armistitiu de la Focsani, care se lega de armistitiul rus, nu mai putea sta in picioare. Romania era intr-o noua situatie si, in consecinta, era invitata la noi tratative. Si asa, ceea ce la Iasi se astepta cu multa ingrijorare, se apropia. Tratativele de pace cu Rusia si Ucraina fiind in curs, Centralii puneau problema Romaniei. Gen. Prezan ii raspunde lui Mackensen ca delegatii romani vor veni la Focsani la 22 ianuarie. La Iasi, toata lumea discuta cu aprindere despre soarta Romaniei. In plin conflict in Rasarit (la Bender era un adevarat razboi cu bolsevicii. Si nu numai acolo) si pe cale de redeschidere a razboiului in vest si la sud. La 20 ianuarie are loc, la rege, un consiliu al militarilor: Berthelot, Averescu, Prezan, Iancovescu, Grigorescu si Vaitoianu, la care participa si Bratianu si Take Ionescu. Toti militarii sunt de acord ca deocamdata germanii nu vor ataca. Nu se vedea nici o pregatire in acest sens. Cu exceptia lui Berthelot, toti cred ca, in caz de atac, romanii nu pot opune o rezistenta serioasa (Averescu spune ca nu pot opune nici una). In timpul discutiilor reprezentantii aliatilor la Iasi ii trimit lui Bratianu o scrisoare colectiva, cerandu-i sa continue razboiul. Raspunsul lui Bratianu, dupa consultarea consiliului de ministrii, e evaziv. Insista pe dramatismul momentului. "Suntem in plina ceata", declara Bratianu in Consiliu de ministrii la 20 ianuarie. Dar el stia ca nu era alta solutie pentru Romania decat o pace, preferabila unei capitulari, pentru ca salva fiinta de stat si o parte din armata. Bratianu era deja pregatit pentru retragerea de la guvern. Si pentru solutia pacii separate. La 14 ianuarie il invita la pranz pe Al. Averescu, cu care are o lunga discutie. El ii propune generalului sa preia guvernul si ii fixeaza si ceea ce trebuia sa urmareasca in tratativele de pace cu Centralii: sa tergiverseze negocierile cat va fi cu putinta, sa salveze dinastia, sa mentina integritatea tarii (doar Cadrilaterul putea fi sacrificat), sa pregateasca unii oameni politici pentru timpul imediat urmator.  

Dar care erau conditiile Centralilor pentru o pace separata? Se face apel, ca intotdeauna in chestiuni delicate, la Barbu Stirbei, administratorul Domeniilor Coroanei si factotum-ul de la Palat. Si la Iasi vine colonelul austriac Ritter von Randa, fostul atasat militar austriac la Bucuresti. Vine intr-o misiune secreta. Se intalneste cu generalul Prezan, cu colonelul Starcea, aghiotantul regal, cu Barbu Stirbei si cu Ionel Bratianu.

 

 

Care erau conditiile Centralilor? Germanii voiau detronarea lui Ferdinand si aducerea in locul sau a unui fiu lui al imparatului Wilhelm II. Dar austriecii, cu care germanii erau in disputa in stabilirea conditiilor pacii cu Romania, ar fi putut evita detronarea in cazul in care Romania ar fi semnat pacea imediat, desigur, in conditiile stabilite de austrieci. Guvernul Bratianu urma sa plece si in locul lui sa vina unul favorabil Puterilor Centrale. In ceea ce ii privea pe bulgari, ei voiau toata Dobrogea si atunci, pentru Romania, nu era alta solutie decat luarea Basarabiei in compensatie. Conditiile erau mai dure decat se asteptau romanii. Al. Marghiloman, pe de alta parte, trimite si el, la Iasi, un promemoriu, prin intermediul lui C.C. Arion. Dupa el era bine ca pacea sa se semneze odata cu aceea de la Brest Litovsk, pentru ca Germania nu luase inca, in acel moment, nici o hotarare fata de Bulgaria, privind Dobrogea. Daca s-ar fi incheiat pace atunci - spunea Marghiloman mai tarziu -, Romania ar fi avut avantajele pe care le-a avut Ucraina, care semnand repede pacea cu Centralii, a obtinut importante concesii. Intr-un alt mesaj trimis guvernului Bratianu, la 21 ianuarie, Marghiloman facea referire la tezaur, considerand ca in acel moment mai era inca posibila recuperarea lui (neclar din ce motive, guvernul bolsevic ar fi fost mai generos in ianuarie, decat va fi ulterior. Dar credinta lui Marghiloman era ca inaintarea trupelor germane in Rusia ar fi facut posibila si retrocedarea tezaurului).

 

24 ianuarie 1918. "Cea mai trista aniversare a unirii Principatelor", cum scrie Gh. Marzescu in amintirile sale. Se intoarce de la Focsani, de la discutiile privind armistitiul, gen. Lupescu. Acesta relateaza atitudinea trufasa a colonelului Hell, seful de stat major al lui Mackensen, atitudinea turcilor si bulgarilor, care ofereau Basarabia, si aceea mai concilianta a austriecilor, care i-au vorbit despre pericolul bolsevic pentru monarhii. Generalul Lupescu aduce cu el un ultimatum al germanilor care dadea Romaniei 4 zile pana la inceperea tratativelor de pace.