"Poate fi ascultată muzica Rock'n'roll fără stimulenţi artificiali? Alcoolul, drogurile şi desfrâul sunt subînţelese ca fiind tovarăşii de nedespărţit ai vieţii din spatele scenei Rock'n'roll. Se ştie că drogurile au găsit mai întâi în lumea Rock'n'roll primii mari consumatori şi susţinători. Dar este oare acest lucru o regulă, sau o excepţie? Putem, prin urmare, să legăm Rock'n'roll-ul şi de un fel de viaţă moral? Îl putem oare apropia de Ortodoxie? Putem asculta muzică Rock'n'roll fiind Creştini ortodocşi? În literatura Ortodoxă Sârbă, întâlnim două răspunsuri la această întrebare: unul care exclude orice punct comun între Ortodoxie şi Rock'n'roll, şi altul care găseşte legături. Prima opinie susţine că Ortodoxia şi Rock'n'roll-ul sânt două lumi diametral opuse, promovând două sisteme valorice aflate la antipod, motiv pentru care nu se pot, în nici un caz, împăca.", a scris autorul.
Iată şi un pertinent comentaru scris de Boşko Obradovici: "Ce-i muzica? O trăire a sufletului? O creaţie artistică? Un mod de viaţă? Asta-i prima întrebare pe care-o ridicăm înainte de-a începe povestea lungă şi dramatică a Rock'n'roll-ului. Căci numai răspunsul la întrebarea asta ne va da cheia înţelegerii neobişnuitului experiment spiritual numit Rock'n'roll. Fără îndoială, muzica este trăire. Şi una dintre cele mai fine trăiri ţâşnite din sufletul omenesc. Ne gândim, spunând acestea, atât la procesul de creaţie al compozitorilor, cât şi la receptarea muzicii de către ascultători. Muzica vine din adâncurile fiinţei omeneşti şi se întoarce în ele.
Şi, fireşte, muzica este creaţie. Cea mai înaltă dintre creaţiile omeneşti. Dintre toate artele, poate cea mai desăvârşită, mai intimă şi mai puternică. Asemenea, cei care o ascultă sunt mai ales oameni cu o sensibilitate rară, cu o aşezare emoţională deosebită, căci muzica va cauta mereu sufletele blânde. Ce putem spune însă despre muzica modernă, a cărei agresivitate este cel mai bun indicator al stricării sufleteşti prin care a trecut omului contemporan...
Un lucru este sigur. În faţa muzicii, nu putem rămâne indiferenţi. Nimeni nu poate spune vreodată despre vreo creaţie muzicală că ar fi neutră din punct de vedere al emoţiilor transmise. Căci orice melodie aduce cu sine lumea spirituală a creatorului ei, mişcările lăuntrice ale cugetului său şi trăirile inimii sale. Şi iată cum muzica ajunge să modeleze duhul unui întreg popor. Cu toţii sântem muzica pe care-o ascultăm: îi respirăm duhul, tindem către idealurile pe care ni le oferă şi vibrăm la trăirile ascunse în ea. Dar o muzică născută pe alte meleaguri, nu aduce ea ceva străin cu sine? De bună seamă, căci nu vine singură, ci poartă ca într-un căuş întreaga-i cultură de provenienţă, asemenea şi ritmurile sufleteşti ale creatorilor ei.
Cu toţii ştim că muzica naţională este o importantă caracteristică a identităţii fiecărui popor. Să nu uităm, aşadar, că unul din cei mai mari poeţi sârbi ai secolului XX, Momcilo Nastasievici, vorbea despre însemnătatea muzicii ca despre un stâlp de temelie al identităţii naţionale şi, în eseurile sale, descoperea existenţa «melodicităţii materne». Muzica la care-ţi saltă inima, aceea-i patria ta. Şi inima generaţiilor noastre de astăzi la ce muzică saltă acum?"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
