Născut in 1935 la Cluj, Cornel Todea este unuldintre cei mai activi oameni de cultură români: a regizat un numărimpresionant de spectacole de teatru, dar şi filme artistice şidocumentare, emisiuni muzicale, talkshow-uri televizate. Estedirectorul unui teatru, a colaborat cu aproape toate teatrele dinţară, a organizat nenumărate festivaluri de teatru etc. etc. De laaceastă realitate porneşte interviul nostru.
- Zeci de piese puse in scenala principalele teatre din Bucuresti si din tara, zeci, mai degrabasute de spectacole de televiziune de tot felul (teatru, emisiunimuzicale, diverstisment), sute de talkshow-uri, un numar de filme,nenumarate piese de teatru pentru copii. Exista vreun gen despectacol pe care sa nu-l fi abordat?
- Statistic avetidreptate: Statistic, stau bine. Dar artistic? Intrebareadumneavoastră "Există vreun gen de spectacol pe care să nu-l fiabordat?" mă scuteşte să răspund la intrebarea mea. Răspunsul laintrebarea pe care mi-aţi adresat-o: am făcut de la spectacole cuun interpret la spectacole cu mai mult de zece mii de interpreţi,teatru, tv, film, radio, operă, dar am ratat şansa de a facespectacole de circ. Şi recunosc că seducţia pe care acest gen opoate exercita este uriaşă. Circul este un spectacol cu o tradiţiemilenară, cu succesul asigurat de libertatea invenţiei şi devarieteatea nesfârşită de soluţii. Un spectacol al cărui farmeceste sporit de prezenţa in distribuţie a partenerilor din regnulanimal, sinceri, autentici, surprinzători. Dar, dacă stau să măgândesc bine, spectacolul de circ nu a avut de păgubit. Absenţa meaa fost suplinită cu generozitate de lumea politică. Ce formidabilcirc, oferit zilnic. Cu ce trupă! Cu ce menajerie! Şi cu ce poftăde joc. Nu poftă, bulimie. Bulimia, o maladie străveche. Origineagrecească a acestui cuvânt - βουλιμία (boulīmia: foamenesăţioasă), cuvânt compus din βους (bous), bou +λιμός (līmos), foame - vine să demonstreze vechimeabolii.
Am de reproşat circului desprecare vă vorbesc lipsa de fantezie, de inventivitate. Un spectacolvaloros are darul să te surprindă. Să te uimească.
Nu-l poţi anticipa. Esteirepetabil, inconfundabil, unic. Cel oferit zilnic este extrem delipsit de originalitate. Ai permanent senzaţia de déjà vu. Te camsaturi. Ai vrea o noua distribuţie. Si dacă se poate şi un scenariuimbunătăţit. Uneori imi zic: "Poate că n-ar strica să participi şitu, dacă ai variante…"
- Se confunda cumvaactivitatea dvs. din ultimele decenii cu cea a teatrului pentrucopii sau e doar o impresie?
- Ce intrebare! Ceunitate de măsură pentru timp aţi ales! Deceniul! Având treisferturi de secol de existenţă, măsura in decenii estefirească!
Statistic vorbind, aveţi din noudreptate. Teatrul pentru Copii a reprezentat cea mai intensă şi maiconstantă motivaţie pentru activitatea mea. Dar tot in aceastăperioadă am descoperit plăcerea interviului, la nou-născuta Tele7ABC făcând săptămânal un talk showbotezat "AS SHOW". Fericitprilej pentru mine să intâlnesc săptămână de săptămână personajefascinante din lumea românească de valori. O lume uimitoare inplanul ideilor şi exemplară in plan social prin discreţie şimodestie. Am continuat să fac teatru-tv, cât timp s-a mai fabricatacest produs la TVR ("Invitatie la Castel" de Jean Anouilh,"Negustorii ambulanţi" de M. Schisqal, 1996, "Trei Surori"de A.P.Cehov), am fost moderator la emisiunea "7 Arte" la TVR, şi, ca oprobă de consecvenţă a incapacităţii mele de a mă dedica uneisingure activităţi, moderator ani buni de zile la Radio RomâniaCultural al emisiunii "Cafeneaua Literar-Artistică". Să maiamintesc de directoratul de mai bine de un deceniu al GaleiTânărului Actor? Sau de munca la catedra de regie de teatru a UNATCsau la cea de actorie a Universităţii Hyperion?
- Cat de special estepublicul format din copii?
- Fără indoială este cel maisincer, mai participativ, mai generos. Solidar cu personajeleputătoare de mesaje etice şi morale valoroase, intolerant cuminciuna, răutatea, nedreptatea. Ciudat cum, ajuns la maturitate,copilul, acest formidabil partener al eroilor, se contaminează detarele pe care le-au detestat in copilărie. Dar Teatrul Ion Creangăare imensa bucurie de a trăi in compania acestei lumi aentuziasmului şi a increderii in adevăr, lumea publicului formatdin copii. Lumea care la sfârşitul fiecărui spectacol invadeazăscena pentru a oferi flori eroilor pe care ii indrăgeşte şi pentrua refuza să dea această suavă recompensă "răilor" dinspectacol.
- Activitatea dvs. ca regizora fost dublata de responsabilitatea de director. Cum ati reusit sasupravietuiti cu aceasta suprapunere stresanta?
- Nu cred că un director aredreptul să se plângă de stresul acestei activităţi. Nu teconstrânge nimeni din afară să fii director. Adevărat, nu e uşor.Eşti un servitor... O slugă la doi stăpâni: unul deseori extrem detolerant şi de inţelept, compus din actorii, tehnicienii de lascenă sau de la atelierele teatrului, funcţionarii de laadministraţia instituţiei; celălalt, fidelul şi fascinantul publical teatrului nostru - copiii, insoţiţi de părinţi, rude sau deprofesori -, care vine la teatru ca la o sărbătoare. Să fiidirector este o şansă extraordinară. O mare sursă de bucurii, dacăproiectele de pe hârtii, pline de cifre şi de argumente teoretice,devin spectacole, turnee, participări la festivaluri. Gestionareaunui teatru nu se desfăşoară ca un zbor avântat in lumea viselor,dezlănţuit de fantezia dramaturgilor, susţinut de principii aleesteticii teatrale şi propulsat de inventivitatea ta managerială.Zborul este ghidat, ca să nu spun frânat, de regulamente şi delegi, de ougeuri, de haşgeuri, de hotărâri ale cegeului municipal,făcute, nu o dată, parcă impotriva lui. Ca să răzbeşti n-ai nevoiesă fii doctor in management, ci in slalom prin viitura dereglementări ce apar cu o dinamică uluitoare şi se schimbă cu ovioiciune ameţitoare.
- Ce se intampla cu sala dinPiata Amzei? Se va mai intoarce acolo Teatrul IonCreanga?
- Sunt mândru de increderea pecare mi-o acordaţi socotindu-mă un fortune teller, mai pe româneştezis, ghicitor-prezicător. M-ar bucura să ştiu ce se intâmplă. Totce ştiu e că: S-a intâmplat ca, in Bucureşti, să se modernizezedupă 1989 doar 4 săli de teatru subvenţionate de PrimăriaMunicipiului.
S-a intâmplat ca una dintre cele4 săli de teatru din Bucureşti modernizată, climatizată, dotată cutehnică de ultimă generaţie să fie Sala Amzei a Teatrului pentruCopii Ion Creangă. Se intâmplă ca primarul Sectorului 1, mareneiubitor de teatru, să vrea să consolideze clădirea din PiaţaAmzei, in care se află Sala de Spectacole a Teatrului. Teatrulocupă şi administrează 39% din spaţiu. Primăria de sectoradministrează restul de 61%. Primarul de sector a decis, desigurconform LJ (legilor junglei), unde cel mai tare şi mai mare decide:se consolidează clădirea. Fără a discuta cu celălalt locatar,Teatrul Ion Creangă, fără a-l preveni, fără a face cel mai micefort pentru a găsi soluţii de salvare a investiţiei făcute in salade spectacole. Cert, consolidarea era necesară. Tot atât de certeste se puteau găsi soluţii de intervenţie cu minime pagube pentrusala de teatru. Dar, intr-un dispreţ total al primarului de sectorpentru teatrul dedicat copiilor Capitalei, din cocheta şiospitaliera Sală Amzei nu a mai rămas decât amintirea. Cu nu maimult de doi ani in urmă, un juriu internaţional, la incheiereacelei de-a treia ediţii a Festivalului Internaţional de Teatrupentru Copii "100, 1.000, 1.000.000 de Poveşti" organizat deteatrul nostru in Sala Amzei, acorda o diplomă municipalităţii.Bucureştiul era declarat, şi din pricina existenţei acestei sălii,"Oraş European al Teatrului pentru Copii". Ce să zic? "Adio, Sală"?Este de neconceput asemenea despărţire. Dar de neconceput e şi câtelucruri de neconceput pot exista.
- Sunteti un om la curent cutot ce apare nou in lume, nu va temeti de internet, aveti si unblog, fireste, despre teatru. Credeti ca internetul poate ajutalumea teatrului?
- Nu. Nu sunt la curent. Aş vreaeu… Din această perspectivă aveţi o imagine prea bună despre mine.Dar, e drept, de internet nu mă tem. Sunt dator vândutinternetului. Internetul are puterea supranaturală de a te faceubicuu. Internetul: un prieten fidel, disponibil la orice oră,oriunde (aproape…). La dispoziţa ta pentru informaţii, relaţii,conversaţii, plăţi de dări, cumpărări, vânzări, rezervări, cinema,muzică, pictură, timp probabil, horoscop… Neobosit sprijin pentrutoţi, imens ajutor şi pentru lumea teatrului.
- In lumea ultramaterialistasi computerizata de azi, mai are loc povestea? Care e rolulei?
- "Suntem făcuţi din plămada dincare sunt făcute visele…". Lumea computerizată nu va putea schimbaaceastă esenţă a fiinţei noastre. Am convingerea că lumeapoveştilor este singura in măsură să ne inarmeze cu o armă deapărare faţă de toate agresiunile: incredere in triumful final aladevărului, al binelui. Astfel inarmat poţi traversa plin desperanţă momente de restrişte. Şi, de cele mai multe ori, tesalvezi!
- Aveti un simt al umoruluifoarte dezvoltat, ati si recunoscut-o de multe ori. Ne lipsestecumva umorul in perioada de criza?
- Mă măguleşte apreciereaduneavoastră privind zestrea mea la capitolul umor. Nu ţin minte săfi recunoscut vreodata posesia acestui simţ. Umorul este un refugiuexcelent din faţa deznădejdii. A spus-o inaintea mea cunoscutulscenarist TV Christopher Fry. (A apucat s-o facă fiindcă mi-aprecedat cu un sfert de secol apariţia pe Pământ. Dar imi vine săcred că am gândit-o inaintea lui!) Mă intrebaţi dacă "ne lipseştecumva umorul in perioadă de criză". Cum să ne lipsească umorul,când el se naşte tocmai in situaţii de criză, ca o expresie aneputinţei de rezolvare a ei sau, ca o replică la tentativele derezolvare, cu soluţii de mai mare hazul... Nu umorul ne lipseşte.Vă asigur că ne aşteptă o perioadă de inflorire a lui, pe măsuracreşterii crizei. Avem o deosebită artă de a face, cu farmec, "hazde necaz". Şi cu asta "ne-am scos". Nu din criză. Din ea se iese culuciditate, fermitate, consecvenţă, competenţă, voinţă, spirit desacrificiu… Condiţii multe şi complicate. Hazu' de necaz e maisimplu, cu mult.
- Cum reusiti sa strangeti injurul dvs. atatia actori, tineri mai ales si sa-imotivati?
- Eu cred că lumea tânaratrebuie să-şi asume singură destinul. Talentul in accepţiunea meapresupune şi această dimensiune, a exerciţiului şi a confruntării.Incerc de ani de zile atât la UNITER, prin Gala Tânărului Actor -Hop, cât şi prin programul Teatrului Ion Creangă să ofer un spaţiupentru asemenea confruntări. Cei curajoşi, acceptăprovocarea.
- Care ar fi sfatul pe carel-ati da tinerilor?
- Să nu imbătrâneascăniciodată.
- Sentimentul meu, care poateal multora, este ca sunteti atat de prins/captivat de tot ceea cefaceti, incat nici nu terminati bine un proiect si incepeti altul,intr-o frenezie fara sfarsit. Ce pregatiti acum?
- Acum pregătesc mulţumirile pecare să vi le transmit pentru invitaţia pe care mi-aţi făcut-o de arăspunde la intrebări.
STELIAN TURLEA (n. 1946) aurmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti,a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista"Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoiziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef aldepartamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV,din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Esteautorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentrucopii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit PremiulUniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), PremiulAsociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentrucopii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fostnominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literaturapentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
