Sa incepem metodic. Cel mai cel mare motor de cautare din lume, gigant(ic)ul search engine care a ajuns practic sa se confunde cu experienta navigarii pe internet, Google, ofera 61 de milioane de rezultate pentru Barack Obama, in timp ce John McCain se poate lauda cu numai 43,2 milioane de rezultate. Personal, mai demult, priveam cu oarecare circumspectie articolele care se legitimau facand apel la astfel de statistici. Insa, in timp, am ajuns sa invat ca, chiar si dintr-o informatie atat de simpla si comuna, poti extrage invataminte serioase pe baza carora sa emiti judecati de valoare pertinente.
Statistica Google inseamna, in primul rand, ca staff-ul electoral al domnului Obama are un departament special dedicat internetului. Un "iDepartment" profesionist care a recunoscut potentialul urias de imagine si captare de electorat pe care ti-l ofera absolut gratuit (financiar, dar nu fara eforturi serioase) internetul si a actionat in consecinta: a produs cantitate, vizibilitate si mult SEO (search engine optimization). Iar daca sapam un pic mai adanc, vedem si punctele-cheie in care a activat acest "iDepartment": cele mai populare comunitati si site-uri de socializare si interactiune sociala.
YouTube, Twitter, MySpace, Facebook, Second Life - absolut peste tot unde exista webaudienta, lui Obama i s-a construit o prezenta consistenta si generoasa. Pe YouTube, de exemplu, candidatul democrat se mandreste cu o zestre de nici mai mult, nici mai putin decat 1.350 de clipuri video uploadate intr-un canal dedicat. Prin comparatie, ciracii internauti ai republicanului McCain au urcat pe cel mai cunoscut si "traficat" site de videosharing din lume numai 480 de filmulete. Canalul de Twitter al lui Obama are 83.781 de followers. McCain nici macar nu are cont propriu, fiind "splitat" in 3 conturi piaristice cu un numar cumulat de fani dedicati, nu mai mare de 3.000 de oameni. Paginile de MySpace si Facebook ale lui Obama sunt updatate zilnic, au un aspect si un limbaj user friendly (adica gadila orgoliul internautilor si-i face pe acestia sa se simta importanti si egali cu candidatul democrat), sunt croite dimpreuna cu site-ul personal al lui Obama pe filosofia web 2.0 (care se poate caracteriza foarte simplu printr-un singur cuvant: interactiune). Republicanul John McCain are o prezenta foarte stearsa si modesta in cele doua comunitati: in loc sa se adreseze direct si dezinvolt internautilor, a ales varianta mai batraneasca si mai corecta politic de expunere de programe stufoase si... foarte plicticoase. In sfarsit, in Second Life, Barack Obama are un sim (domeniu, "mosie" virtuala) propriu, unde avatarul sau se intalneste cu lumea, tine discursuri, participa la numeroase evenimente. McCain nu a auzit de Second Life. Ceea ce este cel mai important, pana la urma, - dincolo de faptul ca, din punct de vedere cantitativ, pe internet, Obama il bate pe McCain in orice "ring" virtual pe care l-am lua in calcul -, imaginea candidatului democrat este unitara, in vreme ce republicanul are o imagine disipata si obscura. Tinand cont de rolul excerbat pe care-l joaca internetul in cultura americana moderna, aceasta se poate dovedi o greseala strategica fatala. Este putin probabil ca, in viitorul apropiat, cineva sa castige alegerile prezidentiale exclusiv pe baza prezentei sale virtuale. Insa, intr-o campanie in care se infrunta numai doi candidati (care, oricum, au scoruri sensibil egale), internetul este unul din factorii care pot face diferenta, trimitand un presedinte in celebrul Birou Oval si un infrant in patul anonim de acasa.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
