Institutii autohtone, relatii internationale

Dan Penescu, director al Grupului Editorial Corint, sustine ca inca inainte de aderare au inceput sa se faca simtite primele semne ale unei noi atitudini: "Strangerea relatiilor cu partenerii straini (agentii literare, edituri, tipografii), o mai accelerata achizitie de titluri din partea editorilor romani, dar si un tratament diferit din partea editorilor straini, care nu au mai facut distinctia intre Europa de Est si cea Occidentala in negocierile de contracte". Ca urmare, valoarea acestora a crescut simtitor, avansurile au inceput sa fie din ce in ce mai mari si tot mai des se organizeaza licitatii pentru cartile cu potential deosebit. Romania - spune Dan Penescu - si-a castigat statutul de partener egal in discutii, in acord cu noutatile si tendintele din viata editoriala occidentala, dar cu pretul unui efort financiar sustinut.

"Si in activitatea noastra aceste aspecte s-au facut simtite, cu partile lor bune si rele, dar incontestabil spre beneficiul cititorilor, care s-au putut bucura de editiile romanesti ale celor mai cautate si apreciate carti, la foarte scurt timp de la aparitia lor in original": in toamna aceasta, Editura Leda, imprint al Grupului Editorial Corint, a publicat volumul care a primit prestigiosul premiu Orange Broadband in primavara lui 2008 - Rose Tremain, Drumul spre casa, si unul dintre cele mai laudate romane ale anului, finalist la Premiul Man Booker 2008 - Linda Grant, Rochia cea noua.

In privinta manifestarilor europene, si aici s-a inregistrat o intensificare a relatiilor, reprezentantii grupului participand la numeroase targuri si evenimente internationale (Frankfurt, Londra, Bologna) sau raspunzand unor invitatii lansate de diversi parteneri: Amsterdam - Capitala Europeana a Cartii, Targul de Carte de la Istanbul etc. Solicitarile de colaborari, parteneriate, intalniri continua sa vina intr-un ritm sustinut, "semn ca aderarea Romaniei la UE da roade si ca editurile romanesti au fost si ele puse pe harta".

 

Uniunea Scriitorilor din Romania este, din 1949, succesoarea Societatii Scriitorilor Romani, creata in 1909. Ultimul presedinte al SSR a fost Victor Eftimiu. USR a aparut prin fuziunea dintre SSR si Societatea Autorilor Dramatici.

Primele incercari de a crea organizatii de scriitori in Romania dateaza insa, se pare, din anii 1821, 1827, respectiv 1831. In 1848 se infiinteaza Asociatia Literara Romana, care insa nu functioneaza.

Putina lume stie ca o Societate Literara Romana a fost fondata in 1866, inaugurata in 1867, transformata in Societatea Academica Romana si, din 1879, in... Academia Romana! Asta pentru ca preocuparile de inceput ale Academiei au fost exclusiv filologice si doar ulterior s-au extins la stiinta, cultura si arta. SSR s-a ivit ca proiect in 1908 si a fost pusa in functiune, printr-o adunare generala de 47 de scriitori, la 2 septembrie 1909. Comitetul i-a avut ca presedinte pe Mihail Sadoveanu si ca vicepresedinte pe Dimitrie Anghel. In 1911, noul presedinte, Emil Garleanu, a obtinut recunoasterea SSR ca "persoana morala". In timpul primului razboi mondial, SSR a functionat in refugiu la Iasi. In perioada 1926-1932 a fost condusa de Liviu Rebreanu, reales, an de an, de sase ori la rand. A fost, in opinia istoricilor literari, cea mai fasta perioada a SSR. Asa cum era de asteptat, dupa 1944 s-au exercitat asupra SSR presiuni politice si au avut loc epurari.

In perioada 1949-1989, USR a functionat ca "organizatie obsteasca si profesionala de creatie" (!) subordonata statului si finantata de acesta. Totusi, si-a pastrat o oarecare autonomie de organizare si de actiune, care a facut din ea cea mai incomoda organizatie recunoscuta de statul comunist. Membri care urmau in scris si atitudine linia politica oficiala erau colegi cu scriitori care si-au pastrat independenta de gandire si originalitatea creatiei. Drept care intre cele doua grupuri n-au lipsit tensiunile si chiar conflictele deschise. Desi avea de partea sa oficialitatile, grupul conformistilor nu si-a impus totdeauna dominatia. Organele de conducere ale USR au fost alese prin vot secret si si-au pastrat o anumita independenta fata de partidul unic si statul comunist.

In cadrul Uniunii functiona Fondul literar, infiintat in iunie 1969 ca organism financiar de gestiune a drepturilor de autor si de ajutor financiar pentru scriitori.

Dupa 1989, USR a redevenit ceea ce trebuia sa fie: o asociatie de creatori, non-guvernamentala, non-profit si apolitica, intretinandu-se prin autofinantare. Nu putine au fost schimbarile statutului, in functie de modificarea obiectivelor, dar si de evolutia societatii romanesti. Cea mai recenta schimbare de statut dateaza din martie 2005.

USR a avut intotdeauna un numar relativ mare de membri, admisi la inceput cu mare usurinta, apoi tot mai greu, caci statul totalitar nu mai dorea extinderea acestei organizatii. Intre 1982 si 1989 nu au mai fost primiti noi membri, iar ultima Conferinta a USR din perioada comunista a avut loc in 1981, dovada ca existau temeri ale puterii legate de ce-ar putea iesi dintr-o asemenea manifestare. Dupa 1990 s-a cazut in extrema cealalta, comisiile de validare a noilor membri actionand cu multa... ingaduinta. In fine, din 2000 s-a revenit la o fireasca exigenta.