„Marian Zidaru sculptează cu două braţe lungi, curgătoare, precum ramurile de salcie, şi desenează cu trei perechi de ochi, precum Sfântul Ilie”. După aşa o caracterizare intri altfel în lumea „romantismului mistic”. La începutul acestei veri a devenit „publică” întâlnirea dintre un teoretician, istoric, analist al misticismului, Cristian Bădiliţă şi un artistist care caută să explice lumii Lumea de pe linia orizontului infinit care leagă cerul şi pământul.
Marian Zidaru şi-a propus un an de forţă. A scos de prin lăzile pe care le-a plimbat prin ateliere desene nemaivăzute, le-a cuprins într-un catalog şi le-a expandat apoi în două expoziţii emblematice, în „bastionul contemporan” de la H’art şi la Tipografia de la Combinatul fondului plastic.
Cristina Bădiliţă a scris unul dintre textele de catalog. „Mai mult decât alţi confraţi ai său care-şi declină o identitate ortodoxă (aş spune, mai degrabă, teologică), Marian Zidaru e un autentic vizionar, cu „exagerări” şi întemeiate radicalisme. Un vizionar nu are nevoie de parafă de la preotul satului, nici de la patriarhie. Un vizionar vede ceea ce i se arată. Nu ceea ce doreşte el să vadă. Aşadar nimeni nu-l poate controla, cenzura, pune sub interdicţie. Cu atât mai puţin când este vorba despre un vizionar-artist”, mai scrie Bădiliţă, care încheie în notă poetică: „Un heruvin decapitat nu e un heruvim mort, lucru perfect absurd, ci un poem grafic extraordinar.”
Toată lumea a comentat desenele „uriaşe” scoase din cufăr de Marian Zidaru. Iar cei mai ambiţioşi dintre amatorii de artă au mers la halele aproape ruinate ale Combinatului Fondului Plastic să vadă desenele din Tipografie care nici nu prea pot fi expuse în altă parte în primul rând din cauza dimensiunii lor. Ploaia nebună care a trecut uşor prin acoperişul halei galerii a închis repede expoziţia, dar desenele toate sunt în catalog. Iată şi o definiţie a lor dată de Dan Popescu, proprietarul galeririei H’art: „Toate desenele lui Marian Zidaru funcţionează astfel: sunt nişte tabele prin care omul se reconciliază din glod cu cerul.”
În luna august Marian Zidaru a ocupat apoi Palatul Mogoşoaia cu o expoziţie amplă, un fel de retrospectivă, pe care a extins-o în mai toate spaţiile palatului: cuhnia, galeria de la parter, subsol, gheţărie – unde sunt şi lucrări ale Victoriei Zidaru.
„Îngeri, tronuri, voievozi”, sculptură în lemn şi în bronz, desen, tapiţerie, instalaţii. Expunerea poate fi privită ca o mare confesiune, o confesiune critică şi autocritică, o redesenare a istoriei, de la întâlnirea cu îngerii, la ameninţarea bombelor... Este o scrisoare deschisă pe care artistul o trimite Lumii. În catalogul desenelor, Erwin Kesler, un promotor al lui Marian Zidaru, scrie: „Marian Zidaru este un „lexograf”, un gravor de cuvinte... În desen, mai mult chiar decît în alte lucrări, cuvintele se aţin pretutindeni, fie în orizontul terestru, al bazei, fie în acela celest, al boltei albe a hîrtiei, pe care se profilează formele. Alteori cuvintele ţîşnesc sau se înghesuie pretutindeni, în ţesutul desenului, pe epiderma lui, ca nişte săgeţi, ştampile, ţevi, solzi, gheare, care prind şi nu scapă sensul, devenit un clonţ nesăţios cu care formele grăitoare sfârtecă ochiul şi conştiinţa privitorului. Cuvintele sînt viaţă din viaţa formei, electrizează înţelesul, scurtcircuitează libertatea privirii, pentru a ţine captive mintea şi sufletul, alături de trupul vorbitor al desenului.”
Fotografii de Remus Andrei Ion
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
