Ziarul de Duminică

Îngeri în America. GALERIE FOTO

Îngeri în America/ de Ziarul de duminică

Fotografii de Adriana Grand

Autor: Ziarul de Duminica

10.02.2012, 00:03 97

O piesă în două părţi semnată de Tony Kushner, premiată de două ori cu Tony Award. Aceasta este piesa care se joacă la Teatrul Metropolis, la 9 (partea I) şi 10 februarie (partea II). O feerie cu îngeri despre vinovăţie, iertare şi nevinovăţie. Opt actori - Virginia Mirea, George Ivaşcu, George Costin, Sorin Miron, Alexandru Ion, Adrian Nicolae, Nicoleta Hâncu, Cristiana Răduţă Bobic - răspund la aceste întrebări şi te fac să râzi de lucruri despre care n-ai fi crezut vreodată că se poate râde.

"Îngeri în America" de Tony Kushner este un basm postindustrial despre diferenţe, despre tabu-uri dar mai ales despre Îngerii coborâţi din mistica urbană a intoleranţei. Ei descind din revolta Stonewall şi se regăsesc în tinerii violenţi dar, paradoxal, atât de fragili ai tendinţei Emo, ai mişcării Occupy sau New Age. Niste băieţi şi nişte fete care nu pot plânge deşi trăiesc cu lacrima în gât.

Dimensiunea religioasă este aspectul cel mai surprinzător al acestui text. Îngerii lui Dumnezeu coboară pe pământ în căutarea unui nou Mesia. Îl găsesc acolo unde te aştepţi mai puţin. Alături de problematica socială a minorităţilor, a orientărilor sexuale, e o piesă în care, paradoxal, cei care ar fi trebuit să creadă în îngeri nu-i văd, iar ex-comunicaţii sunt cei care cred în existenţa lor.
Reconcilierea religiei cu sexualitatea şi testul la care un cataclism de anvergură pandemică supune relaţiile interumane sunt cele două coloane pe care se sprijină această simfonie dramatică. Încap în ea, în acelaşi timp, teme politice, spirituale, personale şi estetice; SIDA, mormoni şi viaţa interioară a evreilor. Pune întrebări legate de tema răspunderii şi conştienţei vinovăţiei: suntem răspunzători de viaţa şi de faptele noastre şi dacă nu ne găsim locul, ne simţim vinovaţi.

Drama lui Tony Kushner deplânge îndelung o Lume în care se termină brusc multe: liberalismul, istoria, mileniul şi poate şi viaţa. Este o dramă neîndurătoare, eclectică şi pătrunsă de conştiinţă istorică. Ea priveşte înapoi cu mânie şi foloseşte SIDA ca pe o metaforă a unei societăţi trecătoare, lipsită de regrete.Vorbeşte despre faptul că societatea nu a reuşit să-şi împlinească visele utopice, asemeni copiilor "egoişti, trişti, neiubiţi şi orbi" ai lui Reagan.

Traducerea în româneşte de Ioana Ieronim. Direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză. Decorul şi costumele: Adriana Grand
Prima parte, Sfârşitul Lumii e aproape a fost laureată cu 9 premii americane şi internaţionale: Kennedy Centre Fund for New American Plays-1990/ Bay Area Drama Critics Award for Best Play/ National Arts Club Joseph Kesselring Award - 1991/ Evening Standard Award for Best Play/ London Drama Critics Circle Award for Best New Play-1992/ Drama Desk award for Best Play/ New York Drama Critics' Circle Award for Best Play/ Pulitzer Prize for Drama/ Tony Award for Best Play-1993/
Partea a doua, Perestroika, a fost laureată cu: Kennedy Centre Fund for New American Plays-1990/ Los Angeles Drama Critics Circle Award for Best New Play-1992/ Drama Desk Award for Outstanding Play/ Tony Award for Best Play-1994/
Cele două texte au generat un celebru film regizat de Mike Nichols şi interpretat de Merryl Streep, Al Pacino... Opera omonimă, compusă de Peter Eotvos ţine afişul la Theatre du Chatelet, Paris, din 23 noiembrie 2004. Există de asemeni o versiune muzicală germană (2005) şi una americană (2006).

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO