Carol Parc Hotel. Undeva în capătul Aleii Suter. În dreapta,Parcul Carol (unde se poate ajunge în câteva clipe, coborând niştetrepte întortocheate, ca în oraşele medievale, printre casecocoţate unele în spatele altora), în urmă - dealul Filaret, înfaţă, de pe terasa restaurantului - cea mai frumoasă, probabil,privire panoramică asupra Bucureştilor din câte există. PalatulSuter, unde se află boutique-hotelul, a fost complet restaurat, arecandelabre uriaşe, lambriuri în spiritul celor originale, mobiliercochet şi personal stilat, în livrele cu fireturi.
Locul respiră nobleţe, are parte de o linişte absolut nefireascăpentru vacarmul uzual al Capitalei şi, în plus, dezvoltă un haloude mister Belle Epoque, bine întreţinut de designul interior. Aiciexpune, în salonul de ceai, pe culoarele iluminate discret, pescările ce coboară spre primul nivel al clădirii şi în incintarestaurantului, Barbara Hangan*.
O plasticiană tânără (n. 1974), absolventă (în 1999) a Academieide Arte din Cluj, autoare a paisprezece expoziţii personale(începând din 1997), dintre care şase peste hotare, în Germania,Elveţia şi Italia. Anunţul oficial spune că expoziţia sa dinHotelul Carol este deschisă până pe 14 ianuarie. Eu am văzut-o pe16 şi va fi oferită privirilor clienţilor sau vizitatorilorocazionali cel mai probabil până la sfârşitul lunii. Deşi cel maibine ar fi fost să rămână mereu aici, pentru că tablourile,laolaltă şi fiecare în parte, par că au fost făcute pentru acestloc. Îi conferă spirit, personalitate, clasă şi, în acelaşi timp,primesc prestigiu şi o solemnitate (caldă) din direcţia simezelorsui-generis: deasupra unui şemineu, în preajma unui tête-à-tête,lângă o măsuţă din sufragerie, în marginea câte unei uşicapitonate.
Barbara Hangan pictează figurativ, este captivată de portret şirecurge, în direcţie Wiener Secession, la tuşe decorative, la foiţăde aur şi alte elemente de recuzită simbolistă, de la ramesofisticate la inserturi obiectuale, întotdeauna gracile,neostentative, dar puternic sugestive. (La noi, Matei Şerban aexploatat harnic tehnica şi a obţinut rezultate notabile, atât înordine artistică, de performanţă a stilului, cât şi în zona pieţeide artă, unde şi-a creat un public fidel, amator de întruchipărisenzuale sau eroice din alte vremuri, încopciate în lemnul originalal vreunei lăzi de zestre sau tăblii de pat sau vrâstate de bucăţide tablă ori frize Art Nouveau).
Despre pictura ei, Ramona Novicov spune, în admirabilul (layout,paginare şi calitate tipo) catalog expoziţional: "Cu arta Barbareise face o punte între Roma lui Caravaggio, Delft-ul lui Vermeer,Venezia lui Tiepolo şi Viena lui Klimt." Nu-i cam mult? Cusiguranţă. Rămâne, însă, valabilă sugestia eclectismului, chiardacă jaloanele sunt cu totul altele.
Şi pentru că vorbim despre jaloane sau zone de influenţă, credcă, în privinţa Barbarei Hangan, cel mai îndrituit ar fi să-linvocăm pe belgianul Fernand Khnopff, cu portretele sale feminineexsangue, cu chipurile sale cu priviri oarbe, cu tuşeledematerializate, cu aerul livid-pervers al tenurilor, cu gesticastudiată, teatrală a modelelor. Trăgând acest tipar într-ocromatică severă, de culori ale pământului, Barbara Hanganrevizitează, cu nonşalanţă, pricepere tehnică şi real talent (înordinea sondării fizionomiilor) un şablon ilustru şi îi conferă ostrălucire genuină, în care mimetismul se estompează, devine uncurent de aer, ca sărutul partenerilor într-un tangohesitación.
Pentru cei posibil interesaţi de achiziţionarea lucrărilor sale,trebuie precizat că preţurile variază între 5.500 şi 2.500 de euro,cumva pe măsura locului în care sunt, actualmente, expuse.
*) Barbara Hangan, Baroque, Carol Parc Hotel, ianuarie/februarie2011
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
