Pe o scena decorata in patrate alb-negru, o trupa de cinci baieti (cu sintetizatoare si chitare electrice), pomadati, cu pantaloni albi tigareta, camasi albe descheiate la trei nasturi, curele in "sah", in ton cu decorul, bratari tintate, sacouri cu manecile suflecate, ochelari Ray-Ban si freze asimetrice, garnisite cu gel, canta, facand salturi "spontane", de-a lungul unei piese al carei refren (exclamatia "Pop!", care pare sa-i perplexeze pana si pe emitentii ei) e intrecut doar de ceea ce urmeaza. E vorba despre finalul apoteotic al unui videoclip roz si dulceag, in care cei doi protagonisti indragostiti - solistul trupei si o "ea" cu alura de iepuras, colanti si balerini -, dupa ce el a inteles, pe targa, la spital (sic!), cu ceilalti membri ai trupei dansand in jur si o inima de plastic, luminata pe interior cu un beculet, batand sa-i sparga pieptul, ca nu poate trai fara ea, pasesc - la fel de accesorizati, mana in mana, spre curcubeul unei fericiri eterne, printr-o poarta generoasa din butaforie. Ati recunoscut stilul anilor '80, imortalizat aici intr-un moment care parodiaza muzica disco, excesele vizuale ale pop-art-ului, paietele, sclipiciul, kitsch-ul, aerul punk si funk? Este vorba despre cea mai reusita secventa (cea din deschidere) a acestui Music and Lyrics, ale carui merite stau mai mult in flerul evocarii decat in actiunea propriu-zisa. O data incheiat irezistibilul moment a la Wham!, Tears for Fears, Duran Duran, Spandau Ballet, Talking Heads etc., filmul intra pe fagasul previzibil al unei comedii romantice pe care o salveaza de la banalitate absoluta si uitare imediata doar distributia impecabil alcatuita si un approach autoironic. Putini actori ar fi putut, spre exemplu, sa prinda atat de subtil ca Hugh Grant combinatia de resemnare demna, sperante naive, dezorientare si entuziasm din care e construit personajul sau. Alex Fletcher, fosta vedeta pop in anii '80, stie foarte bine ca s-a rostogolit definitiv din Top of the Pops, dupa reuniunile scolare la care e invitat sa cante si dupa anii stransi de cand ultimul sau CD zace in magazine. Insa dezolarea nu dureaza: ca in orice comedie romantica respectabila, factorul salvator apare curand. Din nostalgie juvenila fata de succesele lui de altadata, in ritmurile carora a crescut, Cora Corman, vedeta pop a momentului, il solicita sa-i compuna in trei zile un hit pe care urmeaza sa-l cante impreuna. Cum Fletcher e (fost) specialist in melodii, dar are o hiba cam mare in privinta versurilor, regizorul-scenarist Marc Lawrence scoate din maneca o textiera anonima, dar inspirata, amatoare, dar simpatica, nimerita in apartamentul lui Alex in chip de inlocuitoare temporara a persoanei care ii uda florile. De aici, povestea devine liniara ca un portativ gol, avand totusi si ceva tresariri de emotie sau umor. Cei doi se apropie si se tachineaza, se inspira reciproc si isi fac confesiuni, realizand o melodie de succes si un cuplu de durata (sau invers, nu conteaza). Reusitele stau insa in naturaletea tonica a lui Drew Barrymore, care arata mai bine ca oricand, in sarmul binecunoscut al lui Hugh Grant, care stie ca nimeni altul sa transforme momentele ofertante intr-unele antologice (vezi videoclipul de la inceput) si in armonia perfecta dintre ei. Cat despre tanara Haley Bennett, care o transforma pe Cora Corman, idolul adolescentilor, intr-o parodie excelenta de Britney Spears si Christina Aguilera la un loc, numai de bine. Un film caldut, cu un final pe masura.
Muzica si versurile/Music and Lyrics Productie SUA, 2007. Regia: Marc Lawrence. Cu: Hugh Grant, Drew Barrymore, Haley Bennett, Brad Garrett, Kristen Johnston, Campbell Scott, Scott Porter. Premiera: 9 martie. Distribuit de: InterComFilm Romania
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
