În atelierul celui mai renumit pictor al locului: Gianfranco Renzi. Ne-am ales, fiecare, cu câte un tablou de gen, comandă politică! Cutare şi-a ales un peisaj, cutare o natură moartă. Eu m-am ales cu nişte trandafiri..., pe care i-am dăruit copiilor când ajuns la Genova. Es Pop şi-a făcut uitat tabloul său în gara Termini, la întoarcere. "Nu e bine ce faci. S-ar putea crede că am pus o bombă artizanală şi să ne trezim că ne arestează ca pe nişte... terorişti!" am zis, dar nu s-a întâmplat nimic. Puseuri de vanitate la prietenul Bazil: "Tipul e bun în maniera lui; astea sunt lucrări comandate, realizate corect - nimic mai mult. Am făcut cronică plastică 15 ani - ştiu ce spun." Şi tot el: "V. Răduţă (al cărei volum de poeme, apărut la noi, l-am girat şi pe care îl laud acum) scrie prost." Scurt. Şi nedrept.
La Istituto Comprensivo "Evan Gorga" (Şcoala cu clasele I-VIII) din Broccostella. Vizităm clase, birouri, coridoare, ghidaţi de către doamna directoare, o femeie coaptă, cu nişte ochi incredibil de albaştri şi părul sur - amprenta vârstei, pe care ea nu ţine câtuşi de puţin s-o ascundă. Copiii dau un recital de circa 45 de minute. Citesc în italiană poeme de-ale noastre, pe muzică interpretată la pian tot de copii şi pe imagini idilice derulate în spatele nostru. Apoi ne-a venit rândul să citim câte un poem, două în limba noastră. Eu am recitat un poem al Anei, de demult, şi anume cel care începe cu ora ta a venit şi sfârşeşte cu şi/ să urmezi şirului de consecinţe ale poemului/ nu-i fericirea. Iarlui Es Pop i s-a recitat poema în care vorbeşte de fericirea de a trăi în groapa cu baraboi…I-am oferit directoarei un exemplar din Sand Strikes. Gazdele ne-au oferit o gustare cu pizza, arahide, cipsuri şi vino spumante. Trecem peste şi rulăm de-a lungul unui râuleţ cu ape line - Fibreno. Se înşiruiesc culturi de porumb (cică polenta e la mare cinste aici!), fasole, grâu, viţă de vie. La San Donato, o piaţă se cheamă Umberto primo. E stato un re italiano del novecento uciso di un anarchico, zice Gerardo. Plimbare de după-amiază de unul singur; o iau în direcţia San Donato, dar nu pe şoseaua principală, ci pe un drumeag mărginit de livezi de măslini cu şiruri de viţă de vie printre arbori. La sosire, am scris dintr-una o poezie pe care i-o dedic, desigur, gazdei noastre, poetul Gerardo Vacana. Iat-o:
***
pentru Gerardo Vacana
zăvorâte case de piatră
lângă case de piatră zăvorâte
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
