Ziarul de Duminică

In cautarea unei Arte pierdute

18.03.2005, 00:00 34

Incepem o noua rubrica in Ziarul de Duminica, dedicata exclusiv spatiului in care cititorul poate evita, cu putin antrenament si rabdare (altoite pe trunchiul viguros al pasiunii), aspectul lucios al cartii moderne, al seriei sustinute doar prin titlu si mai putin prin aspect sau mobilier interior.



Prinsi in avalansa starnita de edituri, nu mai reusim sa tinem pasul cu ritmul publicarii. Sunt grupuri editoriale care scot o carte pe zi. Nu stiu altii cum sunt, dar mie acest lucru imi sugereaza disparitia unei tihne laborioase care ar trebui sa stea la baza publicarii. De aceea ne indreptam spre spatiul tihnit al cartii vechi - sau mai putin vechi -, spre un timp cand cartea isi permitea sa fie si frumoasa, frumusete pe care o ascunde acum sub straturi de praf.



Ne intereseaza carti care au insemnat o urma adanca in evolutia intelectuala si estetica a multora dintre noi, dar si atmosfera pe care locurile cartii vechi o conserva.



Anticariatul este unul dintre acele spatii-limita unde se intalnesc vechiul si noul (asta mai nou), pretiosul sau derizoriul, unde cautarea devine act critic, unde vigilenta cautatorului poate fi de multe ori rasplatita de ignoranta sau neatentia anticarului... In acelasi timp, anticariatul a fost intotdeauna o alternativa excelenta pentru librarie: cartea din anticariat este (sau ar trebui sa fie) mai ieftina decat cea din librarie. Acesta este avantajul privit in sincronie. Diacronic analizand problema, anticariatul iti ofera editii rare, vechi, multe dintre ele imposibil de gasit in librarii: in plus, unele carti se ofera cu totul altfel lecturii atunci cand sunt mai aproape de "momentul initial".



In cu totul alta ordine de idei, anticariatul a constituit o adevarata comoara pentru cei ce cautau "altfel" de carti inainte de '89, carti interzise, care in acest spatiu atemporal scapau vigilentei oricarei cenzuri. Am marturia cuiva care a cumparat editia din '41 a "Istoriei..." lui Calinescu cu 3.500 de lei, cand salariul sau numara nu mai mult de 1.800 de lei. A fost o investitie, nu-i asa?



In 1993, anticariatele au fost privatizate, meseria aceasta transformandu-se intr-o afacere, in cele mai multe dintre cazuri foarte profitabila. Astfel, numai in Bucuresti functioneaza aproape 50 de asemenea "afaceri". Asta netinand cont de buchinisti. Si daca tot veni vorba despre acestia din urma, trebuie sa facem distinctia intre ei si adevaratii anticari: cand spunem buchinisti nu trebuie sa va ganditi la "Sur les quais de la Seine" - cheiurile Dambovitei sunt lipsite de nobletea anticarilor francezi.



In general, tipii care se ocupa de vanzarea cartilor vechi, pe strada, sunt pur si simplu pusi pe capatuiala, cu orice pret. Spre deosebire de acestia, anticarii adevarati, din ce in ce mai rari, sunt cei ce au prins meseria fie de la parinti (avem de-a face cu o adevarata breasla), fie de la un maestru a carui amintire o pastreaza cu respect religios. Acestia sunt adevaratii profesionisti, insa niste profesionisti care isi iubesc meseria, in ciuda unei eventuale lipse de castig. Sunt oameni care respecta atat cartea, cat si pe autorul ei, oameni care citesc...



Dupa mai bine de zece ani de cand scormonesc prin anticariate, am reusit sa incropesc o tipologie bucuresteana a acestor lacasuri: avem, in primul rand, anticariatele de traditie, cum sunt cele de pe strada Academiei, de la Curtea Veche (unde a activat o legenda vie a anticarilor, Simion Mihut), spatiul de achizitii de langa Caminul Artei. Apoi, adevarate comori pentru cel ce le gaseste sunt anticariatele de cartier, adaposturi pentru surprize de neimaginat, avand avantajul ca sunt, in general, si ieftine. In al treilea rand, anticariatele "atipice", cum ese cel din cadrul sediilor de partid, sunt mai mereu bine dotate, insa destul de scumpe.



Cele mai vizibile sunt noile anticariate din centrul orasului, in speta lantul creat in Pasajul Universitatii: a pornit de la un singur spatiu, pentru ca acum sa existe patru. Vei avea surpriza sa gasesti aici aparitii Polirom, Humanitas, Trei, la ora, insa cu pretul de librarie, daca nu chiar mai mare.



In fine, "preferatii" mei sunt buchinistii de langa Facultatea de Litere, cei care iti pot face rost, de pe o zi pe alta, de absolut orice carte, insa la un pret de cele mai multe ori dezastruos pentru buzunar.



Totul se reduce insa la cautare, la talentul de a gasi diamantele aruncate in noroi de o mana generoasa, dar nedispusa a oferi ceva fara putin efort.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO