Ziarul de Duminică

In asteptare (III)

In asteptare (III)

Electra dupa Euripide, Teatrul "Tomcsa Sandor" din Odorheiu Secuiesc (regia: Sorin Militaru) Hamlet dupa Shakespeare, Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu (regia: Radu-Alexandru Nica)

26.11.2008, 14:36 22

...ci din cauza ca optiunile selectionerului Cristina Modreanu (instalat "la carma" FNT pentru trei editii succesive) s-au indreptat cu predilectie catre o zona, sa-i zicem, riscanta.

Aici, e nevoie de o precizare, prin care onorez si promisiunea ce incheia comentariul de saptamana trecuta. Acestui regim discriminatoriu i-au fost supuse exclusiv productiile romanesti; cele invitate - nu am reusit sa le vad pe toate, dar chiar si cu inerentele lipsuri se poate formula o concluzie - au acoperit, ca tematica si mijloace de expresie, intregul evantai (sau, ma rog, aproape) de instrumente al teatrului contemporan, precum si intregul spectru de preferinte previzibile ale unui public "normal". De la spectacolul nonverbal (Sunetul tacerii, cu Teatrul Nou din Riga, regia: Alvis Hermanis) la spectacolul "nonactoricesc" si conceptual (Capitalul lui Karl Marx, cu trupa germana Rimini Protokoll) si de la realismul simbolic (Un poem ridicol, dupa Dostoievski, cu Teatrul Noii Generatii din Moscova, regia: Kama Ginkas) la realismul poetic (Furtuna dupa A.N. Ostrovski, cu Teatrul Dramatic "Puskin" din Magnitogorsk, regia: Lev Erenburg - dupa parerea mea, nestemata perfecta a festivalului, unul dintre cele mai frumoase, mai sensibile, mai inteligente si mai elegante spectacole pe care le-am vazut de multi ani incoace), "legiunea straina" s-a prezentat absolut satisfacator. Evident, nu toate montarile oaspetilor au placut tuturor (nici nu se prea poate asa ceva), dar, cu firestile retineri si exaltari, capitolul prezentelor extrateritoriale s-a remarcat prin varietate si tinuta.
Vizibil diferit au stat lucrurile, la aceleasi capitole, in contingentul national. Nici aici nu am putut vedea toate spectacolele; judecand dupa ce am izbutit sa recuperez si dupa ce cunosteam dinainte, mi se pare ca teatrul romanesc s-a infatisat, in festivalul ce-i este (ii era?) prioritar dedicat, ca o aglomerare de tentative: tentative de lectura "nonconformista" a unor texte clasice (Hamlet dupa Shakespeare, la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu, regia: Radu-Alexandru Nica, Electra dupa Euripide, la Teatrul "Tomcsa Sandor" din Odorheiu Secuiesc, regia: Sorin Militaru) sau modern-clasice (Platonov de A.P. Cehov, la Teatrul "Nottara", regia: Vlad Massaci), tentative de apropiere de (cand nu de apropriere a unor) texte de ultima ora din dramaturgia universala (Boala familiei M de Fausto Paravidino, la Teatrul National din Timisoara, si E doar sfarsitul lumii de Jean-Luc Lagarce, la Teatrul Odeon, ambele in regia lui Radu Afrim, Regina frumusetii din Leenane de Martin McDonagh, la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiesti, regia: Andreea Vulpe) sau "locala" (Complexul Romania de Mihaela Michailov, la Teatrul National din Bucuresti, regia: Alexandra Badea - tanara regizoare figurand in selectie, de-altminteri, cu inca o montare: 69 de Igor Bauersima, la Nationalul timisorean), tentative, in fine, de translare scenica in limbaj multimedia a unor texte nonteatrale (Privighetoarea si trandafirul dupa Oscar Wilde, la TNB, regia: Carmen Lidia Vidu). Tentative, toate acestea, cand (mai) implinite, cand de tot ratate; tentative, toate acestea, interesant de urmarit inauntrul - de pilda - unui festival de tip Atelier sau Laborator, dar fastidioase, in asemenea cantitate, intr-o reuniune de anvergura si ambitii nu doar republicane, ci - iata! - continentale. Pentru ca, puse alaturi de spectacolele romanesti din celelalte sectiuni ale festivalului - Debut si Noptile teatrului independent -, spectacole apartinand, de asemenea, unor tineri creatori aflati in cautarea unui "culoar" propriu, original sau numai viabil, productiile enumerate, reunite sub emblema extrem de pretentioasa Spectacole romanesti de top, ii deseneaza scenei autohtone un profil nesigur, ezitant, aproximativ, mai ales prin comparatie cu "Vocile internationale", posesoare, cum spuneam, ale unui timbru sigur si clar conturat. Putinele montari semnate de numele "grele" ale regiei romanesti - Lulu de Frank Wedekind, la Teatrul National "Radu Stanca" din Sibiu (Silviu Purcarete), Eduard al III-lea de Shakespeare, la TNB (Alexandru Tocilescu), Camera de hotel de Barry Gifford, la Odeon (Alexandru Dabija), Caligula de Albert Camus, la Teatrul Municipal din Baia Mare (Victor Ioan Frunza), si Macbeth de Shakespeare la Teatrul National din Iasi (Mihai Maniutiu) - nu au putut contrabalansa, cred (cum nu le-am vazut pe toate, ma abtin de la formulari mai transante), invazia de, cum ar veni, tinerete experimentalista ce a acaparat evenimentul.
Asa cum s-a zarit, fie si printre zabrelele inevitabilelor lacune, teatrul national nu a aratat prea bine in propriul sau festival. Ca el, teatrul romanesc, e ros de o multime de suferinte stiam, de catva timp, si stia, in general, ceva lume. Intrebarea este daca era nevoie de o reuniune festiva (si de sume uriase de bani publici) pentru ca sa afle acest lucru toata lumea.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO