Galeria Art Point, de pe Regina Maria nr. 2, incearca sa-si creeze imaginea unui spatiu intim in care se intalnesc artele cu o boema discreta: musica live, pictura, cafea buna si eventual o bere, doua... N-am degustat decat doua din cele patru (adica pictura si berea) si cred ca o combinatie "totala" ar fi mult mai fericita decat practicarea partialului.
Artistul pe care-l adapostea galeria-bar s-a nimerit a fi Daniel Craciun, un artist ce pare a-si face o datorie din a alcatui o expozitie eterogena: ma refer atat la continut, cat si la modurile de expresie. Siluete contorsionate, schitate mai mult coloristic decat prin desen, se pierd intr-un univers vag, stihinic, par a fi decupate dintr-un moment eschatologic, flacari evadate din holocaust. Se simte lipsa desenului ca punct de plecare al picturii, acel vag despre care vorbeam fiind o caracteristica generala a artei lui Daniel Craciun.
Pe de alta parte, colajul se doreste a fi alert, filosofic-baudrillardesc: lucrarea "Comunicare" va fi rezultatul alaturarii a mai multe cartele telefonice. Poate ca numai mie mi se pare o modalitate facila de ilustrare a conceptului...
Daca ar trebui cautat punctul de forta al expozitiei lui Daniel Craciun, cred ca el poate fi depistat in culoare si in forta sa de sugestie. In nici un caz acolo unde descrierea plastica a unui concept lasa senzatia de improvizatie.
La Galeria Apollo, intre 3 si 17 septembrie, expun Judith Balint, Alina Aldea, Ileana Raducanu, Raluca Ghideanu, Maria Pop, Ramona Guran, Virgil Scripcariu, Mihai Balko, Caius Rotaru, Costin Ionita, Dragos Neagoe si Vali Petridean. Spatiul generos al galeriei adopta cu naturalete dialogul ditre lucrarile tinerilor artisti: metalul, piatra, lemnul sunt imblanzite pentru a naste ideea (privitorul trebuie sa practice afereza din chiar momentul in care paseste in spatiul expozitional)... Este o expozitie (si ma refer aici mai ales la modul in care curatorul a stiut sa "puna in scena" lucrarile) care respira si-ti permite respiratia, atat de propice unei judecati la rece.
Sculptura ecvestra a lui Costin Ionita, in marime naturala, pare a fi o replica la desenele lui Da Vinci din "Tratatul de pictura", o punte aruncata peste timp, menita sa demonstreze perenitatea artei adevarate. Interesant este modul in care relationeaza toate lucrarile expuse, miscarea ambigua a calaretului (detaliul anatomic este reprodus cu minutie) - ezitand intre extaz si reactia dezarticulta a ranitului - pare a fi rezultatul pacatului originar: pe diagonala il privesc ochii reci ai sarpelui oferind fructul oprit.
Cei 12 expozanti ofera imaginea unui ansamblu eterogen dar armonios, principiile holismului devenind mai mult decat teorie: intregul traieste prin parti, partile se sustin datorita intregului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
